ICCJ. Decizia nr. 2646/2008. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2646/2008
Dosar nr. 257/1/2008
Şedinţa publică de la 24 iunie 2008
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 decembrie 2007 reclamanta SC A.C. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.D.S., obligarea pârâtei să încheie cu reclamanta convenţii pentru înlesnirile la plată prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 190/2004 pentru redevenţă şi penalităţile datorate în temeiul contractului de concesiune înainte de privatizare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 463 din 13 februarie 2007 a respins excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, invocată de pârâtă, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să încheie cu reclamanta convenţii pentru înlesniri la plata pentru redevenţe şi penalităţi datorate până la data privatizării.
Instanţa a reţinut în esenţă că, nu a existat un contract de concesiune corespunzător care s-o îndreptăţească pe reclamantă să obţină o convenţie de eşalonare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.D.S., criticând-o pentru nelegalitate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 4716 din 5 decembrie 2007 a admis recursul declarat de pârâtă, a casat sentinţa atacată şi pe fond a respins acţiunea formulată de societate.
Instanţa de recurs a reţinut că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 190/2004 societăţile comerciale beneficiază de înlesnirile la plată acordate în conformitate cu prevederile legii numai după ce fac dovada că nu mai înregistrează obligaţii restante reprezentând redevenţă şi accesoriile aferente faţă de A.D.S. pentru perioada de după privatizare, în baza contractelor de concesiune încheiate.
Cum recurenta-reclamantă, arată în continuare instanţa de recurs, a recunoscut prin adresa din 30 ianuarie 2006 că a exploatat terenul după privatizare, până la 26 iunie 2002, nu mai poate beneficia de dispoziţiile textului de lege citat.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta SC A.C. SA în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., susţinând în esenţă că instanţa s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut, extinzând, nelegal şi nemotivat perioada de valabilitate a contractului de concesiune din 22 aprilie 2000, până la 26 iunie 2002, cu toate că acest contract a încetat de drept în temeiul legii la data privatizării, respectiv la 12 februarie 2002.
În al doilea motiv de revizuire se arată că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra lipsei competenţei materiale a A.D.S. de a încheia convenţia în baza Legii nr. 190/2004 pentru debitele prevăzute de art. 12 din această lege.
Cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente.
Temeiul de drept al cererii de revizuire îl constituie prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate face dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri, care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Potrivit dispoziţiilor C. proc. civ. obiectul cererii se raportează la pretenţia dedusă judecăţii.
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 decembrie 2006 reclamanta SC A.C. SA a chemat în judecată A.D.S., solicitând obligarea acesteia să încheie convenţia pentru înlesnirile la plată prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 190/2004, pentru redevenţa şi penalităţile datorate în temeiul contractului de concesiune din 22 aprilie 2000, încheiat înainte de privatizare.
Potrivit dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris.
În cazul în speţă se solicită obligarea pârâtei la încheierea unei convenţii, numai în situaţia în care se făcea dovada refuzului nejustificat al autorităţii de a încheia respectivul act.
Ori, astfel după cum rezultă din cererea de chemare în judecată, intimata a procedat la întocmirea Convenţiei privind aplicarea prevederilor Legii nr. 190/2004, iar prin adresele din 31 octombrie 2006 şi din 27 noiembrie 2006 i-a transmis revizuentei un exemplar al acesteia pentru analiză şi semnat solicitându-i societăţii să se prezinte în termen de 7 zile pentru semnarea şi ştampilarea celui de al doilea exemplar şi pentru luarea la cunoştinţă a graficului de eşalonare a obligaţiilor.
SC A.C. SA a refuzat însă semnarea convenţiei.
Prin urmare, nu numai că revizuenta reclamantă nu face dovada refuzului nejustificat al intimatei-pârâte de a încheia convenţia, însă din culpa acesteia nu s-a procedat la încheierea convenţiei.
Astfel fiind, faţă de petitul cererii de chemare în judecată, în mod eronat instanţa de recurs nu putea obliga intimata-pârâtă la încheierea convenţiei atâta timp cât A.D.S. şi-a respectat această obligaţie şi la data de 18 septembrie 2006 a întocmit convenţia de înlesnire la plată.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de recurs a statuat asupra problemei deduse judecăţii, în limitele în care a fost învestită.
Considerentele instanţei de recurs, nu conduc la încălcarea principiului disponibilităţii, ele reprezentând motivele pentru care s-a admis recursul şi a fost respinsă acţiunea.
Întrucât motivul de revizuire invocat nu constituie temei de drept pentru aplicarea dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., cererea de revizuire se va respinge ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de SC A.C. SA împotriva deciziei nr. 4716 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2645/2008. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2647/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
