ICCJ. Decizia nr. 2663/2008. Contencios. Conflict de competenţă. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2663/2008

Dosar nr. 5229/55/2007

Şedinţa publică de la 25 iunie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 12 din 25 martie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a stabilit în favoarea Tribunalului Arad, ca instanţă de contencios administrativ, competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul M.T.A. împotriva pârâţilor Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara.

În acest mod s-a pronunţat instanţa asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Arad şi Tribunalul Arad.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că obiectul acţiunii îl formează atât desfiinţarea titlului executoriu reprezentat de actul constatator vamal din 22 noiembrie 2000 prin care s-au stabilit datorii vamale aferente unui import şi a proceselor-verbale din 22 noiembrie 2000, din 31 ianuarie 2001 şi din 6 septembrie 2005 prin care s-au calculat obligaţii accesorii, cât şi anularea formelor de executare silită privind acelaşi debit.

Se menţionează în cuprinsul sentinţei că Tribunalul, cu ocazia soluţionării cauzei, va trebui să-şi verifice competenţa materială în privinţa cererii de anulare a actelor de executare silită, urmând a se pronunţa asupra disjungerii cererii şi declinării în favoarea judecătoriei numai referitor la acest capăt de acţiune.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, pârâta a invocat aplicarea greşită a legii, cu privire la stabilirea competenţei Tribunalului Arad în soluţionarea capătului de cerere privind anularea formelor de executare silită.

În acest sens, pârâta a arătat că, în raport de prevederile art. 175 alin. (4) C. proc. fisc. şi art. 1 C. proc. civ., soluţionarea contestaţiilor la executare este de competenţa judecătoriei ca instanţă cu plenitudine de competenţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea de Apel Timişoara a fost învestită exclusiv cu pronunţarea unui regulator de competenţă în condiţiile art. 22 alin. (2) cu referire la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., cu respectarea procedurii prevăzute de art. 22 alin. (5) C. proc. civ.

În acest sens, Curtea a procedat corect stabilind competenţa materială a Tribunalului, întrucât reclamantul M.T.A. a contestat însăşi obligaţia de plată a taxelor vamale stabilite printr-un act administrativ fiscal, înscris ce poate fi atacat potrivit art. 188 alin. (2) C. proc. fisc. la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă.

Astfel cum s-a procedat în sentinţa recurată, îi revine Tribunalului de a aprecia dacă sunt aplicabile prevederile art. 17 C. proc. civ. cu privire la contestaţia la executare silită, ori, dacă solicitarea constituie o cerere principală care potrivit art. 169 alin. (4) C. proc. fisc., se introduce la instanţa judecătorească competentă.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, în nume propriu şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 12 din 25 martie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2008.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2663/2008. Contencios. Conflict de competenţă. Recurs