ICCJ. Decizia nr. 2667/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2667/2008
Dosar nr. 39/2/2008
Şedinţa publică de la 25 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta S.N.R. SA a chemat în judecată pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti, solicitând suspendarea executării deciziei nr. 124 din 26 noiembrie 2007 referitoare la regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal, emisă de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti - Serviciul Antifraudă Vamală, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii actului administrativ fiscal contestat.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că, urmare controlului prin sondaj efectuat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti asupra declaraţiilor vamale întocmite în baza contractului din 11 martie 2002, încheiat cu H.C.B.D., a fost recalculată datoria vamală a reclamantei, stabilindu-se obligaţii suplimentare în cuantum de 35.663.031 RON, reprezentând taxe vamale, comision vamal, TVA, majorări şi penalităţi de întârziere aferente.
Reclamanta a formulat contestaţie administrativă la Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti, înregistrată sub nr. 37603 din 20 decembrie 2007.
În susţinerea contestaţiei administrative formulate, reclamanta a prezentat mai multe aspecte de nelegalitate menite să argumenteze condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Cu privire la condiţia cerută de art. 14 alin. (1) din legea menţionată - cea referitoare la prevenirea unei pagube iminente - reclamanta a considerat-o îndeplinită, deoarece prin punerea în executare a deciziei contestate s-ar crea o perturbare gravă a serviciilor prestate de S.N.C. ca urmare a dezechilibrului financiar generat de plata unei mari sume de bani, cheltuială care nu a fost şi nici nu putea să fie previzionată prin bugetul de venituri şi cheltuieli.
Prin sentinţa civilă nr. 680 din 28 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea reclamantei, dispunându-se suspendarea executării deciziei nr. 124 din 26 noiembrie 2007 privind regularizarea obligaţiilor suplimentare stabilite, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea acesteia.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Totodată, instanţa de fond a apreciat că în cauză există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate a actului administrativ contestat, iar în legătură cu îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, că sunt relevante criticile reclamantei privind aplicarea dispoziţiilor legale legate de acordarea unor facilităţi prevăzute de C. vam. şi exonerarea de plată a TVA. De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că măsura suspendării era necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, obligaţia de plată stabilită în sarcina reclamantei fiind de natură să producă o perturbare gravă în activitatea acesteia.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recursuri Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti, precum şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
În recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor, întemeiat pe dispoziţiile art. 307 pct. 9 C. proc. civ., se invocă faptul că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, instanţa de fond reţinând în mod eronat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.
Astfel, recurenta menţionată susţine că reclamanta S.N.R. nu ar fi trebuit să beneficieze de scutire de la plata datoriei vamale reimportate, deoarece exportarea mărfurilor respective s-a făcut de o altă societate comercială, SC R. SRL.
Totodată, aceeaşi recurentă consideră că instanţa de fond a apreciat în mod greşit ca fiind îndeplinită condiţia cerută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 ca suspendarea să fie cerută pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul definit de art. 2 alin. (1) din lege.
În recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, hotărârea instanţei de fond, privind suspendarea deciziei nr. 124 din 26 noiembrie 2007 a Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti, este apreciată ca fiind greşită, întrucât s-a reţinut existenţa unui caz bine justificat, care să înfrângă prezumţia de legalitate a actului administrativ atacat, prin a cărui aplicare s-ar produce o pagubă iminentă.
Astfel, recurenta consideră că prin motivele invocate în susţinerea cererii de suspendare nu s-a demonstrat existenţa unor motive temeinice, care să creeze o îndoială puternică asupra legalităţii actului administrativ şi să conducă la ideea că acel act este vădit ilegal. Totodată, referitor la cea de-a doua condiţie prevăzută la art. 14 din Legea nr. 554/2004 - cea referitoare la prevenirea unei pagube iminente - recurenta consideră că instanţa de fond a apreciat în mod eronat ca fiind îndeplinită şi această condiţie, prin existenţa pericolului producerii unei pagube foarte mari.
Recurenta apreciază că documentele prezentate de reclamantă evidenţiază cu claritate că societatea comercială respectivă are resursele necesare pentru a achita obligaţiile fiscale stabilite.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurente, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Ambele recurente critică sentinţa instanţei de fond pentru neîndeplinirea condiţiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prima dintre aceste condiţii, cea a existenţei unui caz „bine justificat” a fost corect apreciată ca fiind îndeplinită de instanţa fondului, care a considerat că indiciile de nelegalitate ale deciziei contestate demonstrează existenţa unui caz bine justificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la susţinerea recurentei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, potrivit căreia nu s-a făcut dovada existenţei unor motive temeinice care să creeze o îndoială puternică asupra legalităţii actului administrativ a cărui suspendare s-a cerut, trebuie avute în vedere dispoziţiile Legii nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 care, prin textul nou introdus al art. 2 lit. e) au definit cazul bine justificat prin „împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
Aspectele legate de stabilirea datoriei vamale suplimentare în condiţiile în care - potrivit susţinerilor S.N.R. - mărfurile introduse în ţară erau mărfuri româneşti, cărora ar fi trebuit să li se aplice facilităţile prevăzute de C. vam., justifică pe deplin îndeplinirea acestei condiţii.
Referitor la condiţiile prevenirii pagubei iminente - analizată în accepţiunea dată de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 - se reţine că şi această condiţie a fost corect apreciată de instanţa fondului ca fiind îndeplinită, fiind evidenţiat faptul că punerea în executare a deciziei atacate ar crea o perturbare gravă funcţionării serviciilor publice prestate de S.N.R.
Având în vedere considerentele expuse, recursurile declarate urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 680 din 28 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2666/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2668/2008. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
