ICCJ. Decizia nr. 2665/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2665/2008
Dosar nr. 3491/1/2008
Şedinţa publică de la 25 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 decembrie 2006, reclamanta O.A. a solicitat anularea hotărârii din 7 decembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi recunoaşterea dreptului său de a nu susţine examenul de capacitate, pentru că se încadrează în prevederile hotărârii din 16 noiembrie 2006 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 1 septembrie 1997 a fost angajată expert la Institutul Naţional al Magistraturii, cu statut de funcţionar public, iar în iulie 2003, a obţinut prin concurs calitatea de expert asimilat magistraţilor.
Reclamanta a învederat că a solicitat să i se aplice hotărârea din 16 noiembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus susţinerea examenului de capacitate numai de personalul asimilat magistraţilor din Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie şi Institutul Naţional al Magistraturii, conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, care va fi angajat după data intrării în vigoare a acestei legi.
Reclamanta a precizat că, atât secţia pentru judecători, cât şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârile din 30 noiembrie 2006 şi din 7 decembrie 2006, i-au respins cererea şi respectiv, contestaţia formulată, vătămând dreptul său de a beneficia de prevederile hotărârii din 16 noiembrie 2006 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin sentinţa civilă nr. 3133 din 4 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că în mod corect Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia, fără să se pronunţe pe fondul obligaţiei reclamantei de a susţine sau nu examenul de capacitate, în condiţiile în care secţia pentru judecători a considerat că nu este admisibilă plângerea împotriva hotărârii comisiei de organizare a examenului, în sensul că este lipsită de interes, datorită admiterii cererii de înscriere.
Instanţa de fond a avut în vedere că reclamanta s-a înscris şi a fost admisă la examenul de capacitate, considerând că aceasta îşi poate retrage cererea de înscriere la examen şi poate invoca hotărârea din 16 noiembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru stabilirea drepturilor sale, iar în cazul respingerii cererii, are posibilitatea să exercite recursul administrativ şi jurisdicţional pentru ocrotirea dreptului vătămat.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi pe fond, admiterea acţiunii, în sensul anulării actului administrativ contestat şi obligarea pârâtului să-i recunoască dreptul de a nu mai susţine examenul de capacitate.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit obiectul cererii de chemare în judecată şi a considerat că este lipsită de interes contestaţia formulată, fără a analiza probele administrate, prin care a dovedit că a renunţat la data de 8 decembrie 2006 la cererea de participare la examenul de capacitate, solicitând să i se aplice prevederile hotărârii din 16 noiembrie 2006.
Recurenta a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere dreptul său vătămat prin actul administrativ contestat şi anume, dreptul de a beneficia de indemnizaţia salarială acordată magistraţilor care au susţinut examenul de capacitate.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că recurenta nu a solicitat să i se aplice prevederile hotărârii din 16 noiembrie 2006, astfel încât nu poate obţine recunoaşterea dreptului de a nu susţine examenul de capacitate prin anularea hotărârii din 7 decembrie 2006, care a avut ca obiect numai contestaţia privind participarea la examenul de capacitate. De asemenea, intimatul a arătat că nu se poate reţine vătămarea unui drept de natură salarială al recurentei, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a exercitat căile de atac împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 27/2006.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Recurenta O.A. îndeplineşte de la data de 1 septembrie 1997 funcţia de expert la Institutul Naţional al Magistraturii şi începând cu data de 1 iulie 2003, în baza Ordinului Ministrului Justiţiei din 3 iulie 2003, ocupă postul de expert asimilat magistraţilor, ca urmare a promovării concursului organizat în perioada 26 mai - 13 iunie 2003.
Recurenta a fost admisă pe lista candidaţilor care îndeplinesc condiţiile de participare la examenul de capacitate, publicată la data de 22 noiembrie 2006, dar prin adresa din 29 noiembrie 2006 a Institutului Naţional al Magistraturii s-a solicitat să se aprecieze dacă, în conformitate cu hotărârea din 16 noiembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, recurenta va mai susţine acest examen, avându-se în vedere că a fost angajată anterior datei la care a intrat în vigoare Legea nr. 303/2004.
Potrivit art. 1 din această hotărâre, s-a dispus a se aplica susţinerea examenului de capacitate personalului asimilat judecătorilor şi procurorilor din Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie şi din Institutul Naţional al Magistraturii, conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, care va fi angajat după intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Sesizat să se pronunţe asupra aplicării în timp a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, intimatul a reţinut în hotărârea sus-menţionată că, în temeiul principiului neretroactivităţii legii civile, consacrat ca principiu constituţional, aceste reglementări, fiind ale unei legi civile noi, sunt aplicabile numai personalului asimilat (încadrat, numit) după intrarea în vigoare a legii noi.
Prin hotărârea din 30 noiembrie 2006 secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia recurentei, constatând că, prin admiterea cererii sale de înscriere la examenul de capacitate, nu a fost prejudiciată în raport cu hotărârea din 16 noiembrie 2006, în condiţiile în care are opţiunea de a-şi retrage cererea de înscriere. Faţă de dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Regulamentul privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari şi al procurorilor stagiari, aprobat prin hotărârea nr. 581/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a reţinut că pot formula contestaţiile împotriva hotărârilor comisiei de organizare numai candidaţii care au fost respinşi datorită neîndeplinirii condiţiilor de participare la examen.
Cu aceeaşi motivare, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia recurentei împotriva hotărârii din 30 noiembrie 2006 a secţiei pentru judecători şi în acest sens, a adoptat hotărârea din 7 decembrie 2006.
Acţiunea formulată de recurenta-reclamantă pentru anularea acestei hotărâri şi pe cale de consecinţă, recunoaşterea dreptului pretins, a fost greşit respinsă de instanţa de fond, ca urmare a unei interpretări eronate date atât obiectului cererii de chemare în judecată, cât şi actului juridic dedus judecăţii.
Astfel, instanţa de fond a preluat apărările formulate de intimatul-pârât şi considerentele actului atacat, în sensul că, recurenta-reclamantă nu are interes să conteste înscrierea sa la examenul de capacitate, în condiţiile în care cererea sa a fost admisă, iar în raport cu hotărârea din 16 noiembrie 2006, nu este prejudiciată, pentru că îşi poate retrage cererea de înscriere, prin valorificarea dispoziţiilor acestei hotărâri.
Concluzia instanţei de fond şi motivarea actului administrativ contestat nu corespund situaţiei de fapt şi de drept expuse de recurenta-reclamantă şi în consecinţă, nu reprezintă o soluţionare a cererii formulate de aceasta pentru stabilirea corectă a statutului său profesional.
Din adresa din 29 noiembrie 2006 a Institutului Naţional al Magistraturii rezultă că s-a solicitat expres intimatului-pârât să aprecieze dacă, în conformitate cu art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006, recurenta-reclamantă va susţine examenul de capacitate, avându-se în vedere că a fost angajată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004.
Deşi a fost adoptată ca urmare a acestei sesizări, hotărârea din 30 noiembrie 2006 a secţiei pentru judecători nu a clarificat situaţia recurentei - reclamante, sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006 şi exceptării sale de la obligaţia susţinerii examenului de capacitate.
Contestând această hotărâre la data de 5 decembrie 2006, recurenta-reclamantă a solicitat de asemenea în mod expres să i se aplice prevederile art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006, dar contestaţia sa a fost respinsă ca lipsită de interes, pentru că a fost înscrisă să participe la examenul de capacitate.
Instanţa de fond a considerat în mod greşit că este legal actul administrativ contestat şi a respins acţiunea în anulare formulată de recurenta-reclamantă, fără a se pronunţa asupra dreptului pentru recunoaşterea căruia aceasta a exercitat în condiţiile prevăzute de lege căile de atac din procedura administrativă şi judiciară.
În raport de obiectul cererii adresate intimatului-pârât şi de obiectul acţiunii în justiţie, astfel cum au fost expuse anterior, se dovedesc a fi neîntemeiate apărările formulate prin întâmpinarea depusă în recurs.
Astfel, intimatul-reclamant a susţinut fără temei că hotărârea din 7 decembrie 2006 a avut ca obiect doar contestaţia privind participarea recurentei-reclamante la examenul de capacitate, fără a observa că nu s-a formulat o asemenea contestaţie, solicitându-se în mod expres recunoaşterea dreptului de a nu susţine examenul de capacitate prin aplicarea prevederilor art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006.
De asemenea, intimatul-pârât a susţinut neîntemeiat că solicitarea recurentei-reclamante tinde la realizarea unui drept de natură salarială, dat fiind că nu s-a contestat modul de stabilire a drepturilor salariale, ci determinarea corectă a statutului profesional, cu toate consecinţele care rezultă sub aspectul încadrării în funcţie.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea instanţei de fond şi pe fond, va admite acţiunea formulată de recurenta-reclamantă şi va anula hotărârea din 7 decembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Pe fondul cauzei, se constată că este întemeiată cererea recurentei-reclamante de a beneficia de prevederile art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006, avându-se în vedere că angajarea acesteia în funcţia de expert asimilat magistraţilor la Institutul Naţional al Magistraturii este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, astfel încât nu i se aplică dispoziţiile art. 87 alin. (1) din noua reglementare cu privire la obligaţia de a susţine examenul de capacitate.
Din actele dosarului rezultă în mod necontestat că recurenta-reclamantă, în calitate de expert asimilat magistraţilor din iulie 2003 la Institutul Naţional al Magistraturii face parte din categoria de persoane care beneficiază de prevederile art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006, prin exceptarea lor de la aplicarea dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată.
De altfel, intimatul-pârât nu a contestat acest drept, reţinând în considerentele hotărârii din 7 decembrie 2006 că recurenta-reclamantă poate valorifica dispoziţiile art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006, în condiţiile retragerii cererii de înscriere la examenul de capacitate.
Această cerinţă excede prevederilor hotărârii din 16 noiembrie 2006 şi cu toate că a fost îndeplinită de recurenta-reclamantă prin petiţia depusă la 8 decembrie 2006, se constată că în mod nejustificat a fost respinsă cererea sa privind exceptarea de la obligaţia susţinerii examenului de capacitate.
În consecinţă, se va dispune obligarea intimatului-pârât să recunoască recurentei-reclamante beneficiul prevederilor art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul exceptării acesteia de la susţinerea examenului de capacitate pentru personalul asimilat judecătorilor şi procurorilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.O. împotriva sentinţei civile nr. 3133 din 4 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond admite acţiunea.
Anulează hotărârea din 7 decembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să recunoască beneficiul prevederilor art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în sensul exceptării ei de la susţinerea examenului de capacitate pentru personalul asimilat judecătorilor şi procurorilor.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2664/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2666/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
