ICCJ. Decizia nr. 284/2008. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 284/2008
Dosar nr. 6053/59/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 noiembrie 2005, la Judecătoria Chişineu Criş, reclamanţii N.H. şi H.Ş.P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C.L.S., SC C. SRL Arad, SC I. SRL Arad, SC R. SA Arad şi SC I.B. SA Arad, să se constate nelegala preluare de către Statul Român a imobilului situat în C.F. din Comlăuş intravilan cu casă şi moară sistematică; să anuleze încheierile de C.F. Comlăuş şi restabilirea situaţiei anterioare de C.F. pe numele H.A. şi N.J. ai căror moştenitori sunt reclamanţii; să dispună anularea încheierilor de C.F. Comlăuş, ca nelegale şi restabilirea situaţiei anterioare de C.F. pe numele H.A. şi N.J.; să dispună O.C.P.I. Chişineu Criş, după rămânerea definitivă a hotărârii, să facă cuvenitele menţiuni în C.F. menţionate; cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanţii au completat şi precizat acţiunea în sensul că, faţă de petitul iniţial, solicită şi constatarea nulităţii absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra ternului din 28 octombrie 1998 eliberat de M.I.C. pe numele pârâtei SC I. SRL ulterior absorbţiei pârâta SC B. SA.
Judecătoria Chişineu Criş, prin sentinţa civilă nr. 355 din 27 iunie 206, s-a admis excepţia lipsei de competenţă materială a judecătoriei şi, pe cale de consecinţă, s-a declinat în favoarea Curţii de Apel Timişoara competenţa de soluţionare a acţiunii.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut că cererea privind constatarea nulităţii absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 28 octombrie 1998, formulată prin precizare de acţiune, atrage competenţa materială a Curţii de Apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Astfel investită, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 318 din 22 noiembrie 2006, a respins acţiunea precizată a reclamanţilor pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi a încheierii de C.F.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a reţinut că excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâtul M.E.C., sunt întemeiate, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile art. 7 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 554/2004.
La data de 4 ianuarie 2007, reclamantul N.N. a formulat cerere de completare a sus - menţionatei sentinţe arătând că Instanţa a omis să se pronunţe asupra capetelor de cerere privind constatarea nelegalei preluări a imobilului în litigiu, anularea încheierilor de C.F. şi restabilirea situaţiei anterioare în C.F. Comlăuş, anularea încheierilor de C.F. şi restabilirea situaţiei anterioare în C.F. Comlăuş.
Prin încheierea nr. 318 din 6 februarie 2007, Curtea de Apel Timişoara a completat sentinţa civilă nr. 318/2006 şi a respins cererea reclamantului pentru constatarea nelegalei preluări de către Statul Român a imobilului în litigiu, precum şi anularea încheierilor de C.F. şi restabilirea situaţiei anterioare în C.F., având în vedere că a respins şi cererea principală privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Reclamantul N.N. a formulat recurs atât împotriva sentinţei civile nr. 318 din 22 noiembrie 2006, cât şi împotriva încheierii cu acelaşi număr din 6 februarie 2007.
Cu privire la sentinţa civilă nr. 318 din 22 noiembrie 2006, recurentul - reclamant a susţinut că Instanţa a omis să se pronunţe asupra excepţiei pe care o reiterează şi în recurs, arătând că, în speţă, competentă să soluţioneze acţiunea introductivă de Instanţă, inclusiv capătul de cerere accesoriu referitor la constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, este Judecătoria Chişineu Criş.
Referitor la respingerea cererii de constatare a nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, recurentul a susţinut că Instanţa i-a încălcat dreptul la apărare, pronunţându-se în lipsa sa, fără a analiza cererea de probaţiune şi fără a acorda termen pentru depunere de concluzii scrise.
S-a mai susţinut că Legea nr. 7/1996 a C.P.I. nu distinge între acte subsecvente de natură civilă sau administrativă şi excedând de la regula prevăzută de Legea nr. 554/2004, anularea certificatului în discuţie opera ca urmare a aplicării principiului „quod nullum est, nullut producit efectum".
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În cazul cererilor prin care se solicită anularea în tot sau în parte a unui act administrativ Legea nr. 554/2004 instituie obligativitatea plângerii prealabile.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din lege, înainte de a se adresa Instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia, iar potrivit art. 8 alin. (1) persoana vătămată poate sesiza Instanţa de contencios administrativ competentă dacă este nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau nu a primit răspuns în termenul prevăzut de art. 7 alin. (4).
În speţă, însă, reclamantul s-a adresat direct Instanţei de judecată, fără respectarea procedurii administrative prealabile, motiv pentru care acţiunea este inadmisibilă.
În plus, acţiunea în contencios administrativ este şi tardivă, având în vedere că a fost formulată cu depăşirea termenului de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În cauza de faţă actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat a fost emis la 28 octombrie 1998, cererea reclamantului fiind formulată la 14 februarie 2006.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
Referitor la încheierea nr. 318 din 6 februarie 2007, recurentul - reclamant a reiterat susţinerile privind necompetenţa materială a Curţii de Apel Timişoara de a judeca acţiunea, solicitând trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Judecătoria Chişineu Criş.
Recursul este întemeiat în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu art. 1 pct.1 C. proc. civ., judecătoriile judecă „în primă Instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor Instanţe", acest text instituind competenţa materială generală a judecătoriilor pentru judecarea cauzelor.
Potrivit art. 13 alin. (1) din acelaşi cod, cererile privitoare la bunuri imobile se face numai la Instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele.
Prin acţiunea introductivă, reclamanţii au solicitat să se constate nelegala preluare de către Statul Român a imobilului înscris în C.F. Comlăuş, să se anuleze încheierile de C.F. şi să se restabilească situaţia anterioară de C.F.
Se constată astfel că, în mod greşit Curtea de Apel Timişoara a procedat prin încheierea atacată, la soluţionarea acestor capete de cerere care potrivit textelor sus - menţionate atrag competenţa materială a judecătoriei, în speţă Judecătoria Chişineu Criş.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat împotriva încheierii nr. 318 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara este întemeiat şi urmează să fie admis, iar cauza va fi trimisă Judecătoriei Chişineu Criş pentru soluţionarea capetelor de cerere care sunt de competenţa acesteia în primă Instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul N.H. împotriva sentinţei civile nr. 318 din 22 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de reclamantul N.H. împotriva încheierii nr. 318 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în sensul că trimite cauza la Judecătoria Chişineu Criş pentru soluţionarea capetelor de cerere din acţiune referitoare la constatarea nelegalei preluări de către Statul Român a imobilului, anularea încheierilor de C.F. şi restabilirea situaţiei anterioare de C.F.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 283/2008. Contencios. Regim tolerare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 286/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
