ICCJ. Decizia nr. 322/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 322/2008
Dosar nr. 264/45/2007
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cu cererea înregistrată la data de 16 mai 2007, Universitatea P.A. Iaşi a solicitat ca în contradictoriu cu A.N.A.F. – D.G.F.P. a judeţului Iaşi să se dispună, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 185 alin. (2) din C. proCod Fiscal, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. C/4958 din 30 martie 2007, precum şi a dispoziţiei de măsuri nr. 5036 din 5 aprilie 2006, emise de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că împotriva acelor acte administrativ-fiscale a formulat contestaţie în temeiul art. 175 din C. proCod Fiscal, înregistrată la organul fiscal din 10 mai 2007.
De asemenea că, în urma inspecţiei fiscale efectuate s-a constatat că Facultatea de Psihologie, Asistenţă Socială şi Ştiinţe Politice, care dispune de o contabilitate şi conturi bancare separate, datorează la bugetul statului suma totală de 2.035.495 RON.
Reclamanta a precizat că măsura de suspendare a executării actelor administrative fiscale este justificată de pericolul iminent de încetare a activităţii sale universitare şi de blocare a plăţii salariilor cuvenite personalului didactic şi al altor cheltuieli curente.
Prin sentinţa civilă nr. 72/CA din 4 iunie 2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea în sensul că a dispus suspendarea actelor administrative fiscale emise de pârâtă până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului dintre părţi.
Instanţa a reţinut că o atare măsură se impune devreme ce s-a dovedit în cauză faptul că reclamanta a sesizat autoritatea publică emitentă cu o contestaţie, iar caracterul iminent al pagubei care s-ar putea produce este evident.
S-a mai apreciat că, în raport de cuantumul ridicat al creanţei bugetare în discuţie, executarea silită a titlului de creanţă reprezintă o măsură extremă care poate determina concedierea unor salariaţi ori stoparea plăţii obligaţiilor fiscale sau a utilităţilor, precum şi a altor cheltuieli ori chiar încetarea activităţii reclamantei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a judeţului Iaşi.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a admis cererea şi a dispus suspendarea executării actelor administrative fiscale până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei deşi potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, această măsură poate fi luată doar până la pronunţarea instanţei de fond.
Pe de altă parte, cuantumul cauţiunii stabilite de numai 5.000 RON este infim şi oricum, nu s-a dovedit că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute cumulativ de textul legal mai sus menţionat.
Prin întâmpinare, reclamanta Universitatea P.A. din Iaşi a cerut, în principal, respingerea recursului ca lipsit de interes şi rămas fără obiect, iar în subsidiar, ca nefondat.
În sprijinul întâmpinării a anexat o copie după Decizia nr. 367 din 27 decembrie 2007, prin care A.N.A.F. a anulat Decizia de impunere nr. C/4958 din 30 martie 2007, emisă de pârâtă pentru suma totală de 2.035.495 RON.
Actul nou demonstrează faptul că în prezent, cererea reclamantei pentru suspendarea executării actelor administrative fiscale a rămas fără obiect, ca urmare a soluţionării favorabile a contestaţiei de către autoritatea publică competentă.
Ea era însă şi neîntemeiată deoarece chiar dacă obligaţiile fiscale vizau exclusiv Facultatea de Psihologie şi Asistenţă Socială a Universităţii P.A. Iaşi, nu s-a dovedit în cauză, iminenţa producerii unor consecinţe grave şi iremediabile pentru reclamantă, în sensul prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pe de altă parte, aceste prevederi stabilesc posibilitatea ca instanţa de judecată să suspende executarea actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond şi nu până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului, cum eronat s-a dispus prin sentinţă.
Ignorând temeiul juridic invocat în cererea reclamantei şi dispunând suspendarea actelor administrative până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, deşi o acţiune în anulare nu fusese înregistrată, Curtea de Apel Iaşi a pronunţat o hotărâre vădit nelegală şi netemeinică.
În consecinţă, urmează a se admite recursul şi a fi casată sentinţa în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrative fiscale formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 72 din 6 iunie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare provizorie a executării Deciziei de măsuri nr. 5036/2007 emise de D.G.F.P. Iaşi, cerere formulată de reclamanta Universitatea P.A. Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 302/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 432/2008. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
