ICCJ. Decizia nr. 323/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 323/2008
Dosar nr. 390/45/2007
Şedinţa publică de Ia 29 ianuarie 2008
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 iulie 2007, reclamantul L.G., deţinut la Penitenciarul Iaşi, a solicitat ca numitul V.M., având calitatea de director al Penitenciarului Iaşi, şi funcţionarii din cadrul compartimentului evidenţă al aceleiaşi instituţii, să fie obligaţi la plata de daune morale şi materiale, estimate la peste 5 miliarde ROL, pe motiv că nu au răspuns la petiţiile pe care le-a formulat şi pentru că, prin modul în care acţionează, în situaţii concrete, aduc atingere drepturilor ce-i sunt recunoscute prin lege.
În drept a invocat dispoziţiile art. 10 pct. 8 C. proc. civ., art. 47 C. pen., precum şi prevederile legii contenciosului administrativ, apreciind, astfel cum se arată prin memoriul datat 27 august 2007, că „Penitenciarul este o autoritate centrală pe judeţ";.
Pârâtul, prin întâmpinare a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei sesizate de a soluţionarea cauzei.
Prin sentinţa nr. 102/CA din 3 septembrie 2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii introdusă de reclamantul L.G. în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Iaşi în favoarea Tribunalului Iaşi, ca primă instanţă în materia contenciosului administrativ.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa, a reţinut, aşa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:
Întrucât pârâtul lucrează în regim de putere publică, el are a răspunde, în principiu, de legalitatea măsurilor luate raportul astfel născut între reclamant şi pârât fiind calificat ca un raport de drept administrativ, ce excede cadrului instituit prin Capitolul IV din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor. Astfel, competenţa de soluţionare a cererii revine instanţei de contencios administrativ şi nu instanţei penale sau instanţei civile, având în vedere că acţiunea în daune decurge din pretinsa nerespectare a unor drepturi recunoscute prin lege, de către o instituţie publică ce a lucrat în regim de putere publică în raport cu reclamantul.
Concluzionând, instanţa a arătat că pârâtul nu face parte din categoria instituţiilor şi autorităţilor enumerate la art. 3 pct. 1 C. proc. civ., iar temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea tribunalului.
Considerând-o netemeinică şi nelegală, împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul L.G., invocând în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, de motivele invocate de recurent, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei spre competentă soluţionare pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 1 iulie 2007, reclamantul L.G., deţinut la Penitenciarul Iaşi, a solicitat ca numitul V.M., având calitatea de director al Penitenciarului Iaşi, şi funcţionarii din cadrul compartimentului evidenţă al aceleiaşi instituţii, să fie obligaţi la plata de daune morale şi materiale, estimate la peste 5 miliarde ROL, pe motiv că nu au răspuns la petiţiile pe care le-a formulat şi pentru că, prin modul în care acţionează, în situaţii concrete, aduc atingere drepturilor ce-i sunt recunoscute prin lege.
Deşi instanţa a reţinut că reclamantul se află în stare de reţinere la Penitenciarul Iaşi, a calificat cererea ca fiind un raport de drept administrativ, ce excede cadrului instituit prin Capitolul IV din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor.
Astfel, verificând cauza sub aspectul conţinutului cererii de chemare în judecată Curtea, din oficiu, a constat că soluţionarea în fond a cauzei este de competenţa judecătoriei, prin raportare la dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 275/2006, privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Pe ale de consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (2) şi alin. (6) C. proc. civ., va admite recursul declarat, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
D E CI D E
Admite recursul declarat de reclamantul L.G., deţinut la Penitenciarul Iaşi, născut la data de 4 februarie 1978, fiul lui I. şi E., împotriva sentinţei nr. 102/CA din 3 septembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competenţă soluţionare la Judecătoria Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 321/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 327/2008. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
