ICCJ. Decizia nr. 3270/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3270/2008
Dosar nr. 564/57/2008
Şedinţa publică din 3 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC E.I. SRL a solicitat suspendarea Ordinului nr. 74 din 17 martie 2008 emis de A.N.P.C. Bucureşti, privind suspendarea autorizaţiei pentru efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase şi pietre preţioase.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 68/F/CA din 7 aprilie 2008, a admis cererea şi în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost suspendată executarea Ordinului nr. 74 din 17 martie 2008 emis de A.N.P.C. Bucureşti până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea sentinţei se arată că prin Ordinul nr. 74 din 17 martie 2008 emis de A.N.P.C. s-a dispus suspendarea autorizaţiei pentru efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase şi pietre preţioase nr. 3168 din 19 septembrie 2005 pentru o perioadă de o lună, pentru punctul de lucru din Sibiu.
Reclamanta a demarat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din legea nr. 554/2004, iar în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 se putea dispune suspendarea după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul.
A fost avută în vedere şi sentinţa civilă nr. 2296 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei Sibiu prin care s-a admis în parte plângerea reclamantei împotriva procesului verbal de contravenţie nr. 922/665 din 28 ianuarie 2008 al I.R.P.C. Sibiu şi prin care s-a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului, iar Ordinul nr. 74/2008 s-a întemeiat pe procesul verbal de contravenţie care a fost desfiinţat parţial.
S-a apreciat că suspendarea autorizaţiei produce consecinţe grave, disproporţionate asupra activităţii reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs de către A.N.P.C. şi s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe fond respingerea acţiunii ca fiind nefondată.
În motivele de recurs se arată că deşi instanţa de judecată a reţinut că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă nu există o cerere a acesteia de revocare a ordinului.
În acelaşi motive se invocă faptul că în OUG nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România este stabilită procedura prin care se poate dispune revocarea suspendării autorizaţiei.
A fost invocat şi faptul că nu s-a putut apăra în faţa instanţei de fond, pentru că A.N.P.C. nu şi-a desfăşurat activitatea pentru că s-a desfăşurat Summitul N.A.T.O.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare şi a invocat tardivitatea recursului, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat.
Excepţia tardivităţii recursului declarat va fi respinsă pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunţată de instanţa de fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Faptul că recurentei i-a fost comunicată o copie a minutei sentinţei pronunţată de instanţa de fond nu echivalează cu comunicarea sentinţei pronunţate.
Termenul pentru declararea recursului curge de la data comunicării şi, în speţă, comunicarea sentinţei s-a făcut la 24 aprilie 2008 şi a fost declarat recursul la 29 aprilie 2008, astfel că recursul a fost declarat în termen.
Pe fondul recursului, după examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unui pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Cele două condiţii cerute de art. 14 pentru a se dispune suspendarea actului administrativ sunt: cazul bine justificat şi pagubă iminentă.
Cele două noţiuni sunt definite, în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 paguba iminentă ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public şi cazul bine justificat în art. 2 alin. (1) lit. t) ca împrejurările legate de stare de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Verificând actele dosarului se constată că în speţă cele două condiţii sunt îndeplinite.
Referitor la cazul bine justificat se observă că au fost depuse înscrisuri din care rezultă că, prin hotărâri judecătoreşti definitive, au fost anulate acte întocmite de recurentă.
Şi paguba iminentă a fost dovedită pentru că fără suspendarea actului s-ar aduce prejudicii reclamantei.
Nu pot fi reţinut susţinerile recurentei că nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile pentru a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru că la dosar a fost depusă cererea de revocare formulată de reclamantă şi adresată, la 2 aprilie 2008 recurentei şi la care s-a primit răspuns de la aceasta.
Nici aspectul privind încălcarea dreptului la apărare nu poate fi reţinut pentru că procedura de citare a fost îndeplinită corect şi faţă de caracterul urgent al măsurii şi al dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 - cauza s-a soluţionat cu precădere şi de urgenţă.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul declarat ca nefondat, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii.
Respinge recursul declarat de A.N.P.C. împotriva sentinţei civile nr. 68/F/CA din 7 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3251/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3297/2008. Contencios → |
|---|
