ICCJ. Decizia nr. 3311/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3311/2008
Dosar nr. 542/54/2008
Şedinţa publică din 7 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 69 din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, a fost respinsă acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de numitul T.C., în contradictoriu cu Ministerul Apărării şi Centrul Militar Zonal Dolj (U.M. 02403 Craiova) şi având ca obiect obligarea pârâtului să-i acorde gradul de „locotenent colonel" în rezervă şi dreptul de a purta uniforma militară în anumite zile festive şi la ceremonii, ca o recunoaştere onorifică şi o reparaţie morală pentru serviciile pe care le-a adus armatei, timp de peste 30 de ani, în serviciul acesteia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut:
- că Centrul Militar Zonal - U.M. 02403 Craiova nu are calitate procesuală pasivă, neavând nici personalitate juridică şi nici capacitate procesuală;
- că doar Ministerul Apărării are calitate procesuală pasivă în cauză;
- că acţiunea este neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile coroborate ale art. 61 şi art. 53 alin (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, din care rezultă doar o posibilitate de înaintare la gradul următor a ofiţerilor în rezervă în timp de pace, iar aceasta condiţionată de nevoile forţelor armate, de expirarea stagiului minim în grad, de o comportare demnă, precum şi de organizarea de concentrări de pregătire a cadrelor militare în rezervă, în cadrul cărora, cei care solicită acordarea gradului următor să fi obţinut rezultate bune sau foarte bune şi să fi fost propuşi prin aprecierile de serviciu;
- că pârâtul a învederat instanţei că în ultima perioadă nu au mai fost realizate concentrări de pregătire a cadrelor militare în rezervă şi nici nu s-au întocmit propuneri cu aprecieri, astfel încât reclamantul nu îndeplineşte condiţiile legale;
- că dispoziţiile art. 73 alin. (3) din Legea n. 80/1995 prevăd, ca o condiţie înaintarea în grad a cadrelor militare în rezervă, existenţa „aprecierilor de serviciu" în care acestea să fie propuse la înaintare, întocmite în anul în care sunt propuse, iar în cazul reclamantului o asemenea propunere nu există;
- că susţinerea reclamantului că ar fi fost numit prin ordin de zi în funcţia de „locotenent colonel" nu poate fi primită, întrucât din acest act administrativ rezultă doar o predare a funcţiei de „şef birou rechiziţii" către reclamant care avea gradul de „maior", măsură care nu echivalează cu numirea în funcţia de „şef birou" ca „locotenent colonel", nefiind aplicabile, deci, dispoziţiile art. 1081 din OG nr. 90/2001;
- că reclamantul, în ultimii 5 ani de activitate, nu a avut doar calificativul „foarte bine" - aşa cum a pretins în susţinerea cererii - ci şi calificativele „bun" şi „corespunzător";
- că dreptul cadrelor militare în rezervă de a purta uniforma în anumite ocazii este reglementat de „Instrucţiunile M.R.U. -1 referitoare la Normele privind sistemul de gestiune a resurselor umane din Armata Română", în secţiunea 16 şi este condiţionat de îndeplinirea, cumulativ, a două norme: ofiţerul să fi îndeplinit cel puţin 5 ani funcţiile prevăzute în statul de organizare, cu gradul de „maior" sau „locotenent comandor" şi superioare; ofiţerul să fi fost evaluat prin aprecierile de serviciu din ultimii 5 ani preponderent cu cel puţin calificativul „foarte bun", iar reclamantul nu îndeplineşte aceste condiţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă reclamantul, cererea fiind legal timbrată.
În drept, recurentul invocă dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, în general.
În fapt, recurentul susţine, în esenţă:
- că instanţa de fond şi-a însuşit în totalitate actele eronate prezentate de pârât, pronunţând o soluţie inechitabilă şi împotriva spiritului de dreptate socială;
- că instanţa nu a exercitat un control veritabil asupra modului în care pârâtul a aplicat legea, ci a acordat prevalenţă unor instrucţiuni şi ordin ale ministerului care sunt contrare principiului statului de drept;
- că ministerul pârât practică o politică de cadre contrară unor criterii corecte precum: pregătirea profesională avansată, vârsta, situaţia socială, situaţia familială, folosite de către celelalte ministere în politica lor de efectuare a reducerilor, reorganizării şi comasării;
- că, prin politica sa de cadre, ministerul pârât a îndepărtat din rândurile armatei elita, persoanele bine pregătite, împiedicând avansarea lor în grad, dar a menţinut persoane necorespunzătoare, pe baza unor criterii subiective şi nedrepte.
Recursul nu se fondează.
1. Instanţa de fond a exercitat controlul de legalitate asupra refuzului pârâtei de a îndeplini cele două cereri ale reclamantului. În condiţiile în care sistemul judiciar român este guvernat de principiul legalităţii şi nu de judecata în echitate, în mod legal instanţa a apreciat legalitatea refuzului prin raportare la Legea nr. 80/1995 care reglementează Statutul cadrelor militare şi la actele normative cu o forţă juridică inferioară, dar emise în executarea acestei legi.
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, defineşte în art. 2 alin. (1) lit. i) „refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere" ca exprimare explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
Or, instanţa de contencios administrativ are obligaţia de a verifica dacă refuzul autorităţii este exercitat în limitele puterii pe care legea i-o acordă. În speţă, instanţa de fond a stabilit cele două aspecte esenţiale în soluţionarea cauzei: că drepturile solicitate de reclamant nu sunt prevăzute imperativ şi necondiţionat a fi acordate oricărui ofiţer în rezervă şi că refuzul autorităţii pârâte se înscrie în limitele libertăţii de apreciere pe care aceasta o are conform legii.
2. În raport cu obiectul cauzei, Curtea de faţă consideră că un refuz de soluţionare a unei cereri, supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, presupune pe de o parte ca, între solicitant şi autoritatea căreia i se adresează să existe un raport de drept administrativ, iar, pe de altă parte, ca cererea să se refere la drepturi recunoscute de lege care fac parte din obiectul unui asemenea raport juridic.
Or, în speţă, reclamantul nu se mai află într-un raport de drept administrativ cu Ministerul Apărării, fiind trecut în rezervă, iar pentru drepturile - în sens larg - pe care le pretinde reclamantul are doar o vocaţie de a le dobândi, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii, prevăzute de legea specială, dar şi de normele militare aplicabile în domeniul resurselor umane din cadrul armatei.
Având în vedere aceste aspecte de ordin juridic aplicabile în cauză, sunt irelevante argumentele din recurs privind politica de cadre a ministerului pârât, inclusiv criteriile după care se face trecerea în rezervă a ofiţerilor, aspecte de fapt care, de altfel, nici nu au făcut obiectul acţiunii şi nici al controlului judiciar al instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.C., împotriva sentinţei nr. 69 din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3308/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3336/2008. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
