ICCJ. Decizia nr. 3298/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3298/2008
Dosar nr. 7584/2/2007
Şedinţa publică din 7 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.1.Prin sentinţa civilă nr. 1555 din 28 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 2570/2005,a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de numitul C.D., în contradictoriu cu Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă („Comisia") din cadrul Ministerului Justiţiei şi având ca obiect plângerea reclamantului împotriva deciziei Comisiei din 25 mai 2005 prin care i-a fost respinsă cererea de constatare a calităţii sale de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că soluţia Comisiei este legală, întrucât situaţia reclamantului nu se încadrează în dispoziţiile art. 1, art. 2 şi art. 3 din OUG nr. 214/1999, deoarece în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 nu a fost condamnat pentru infracţiuni săvârşite din motive politice şi nici nu a fost supus unor măsuri administrative abuzive, tot din motive politice.
2.Prin Decizia nr. 1735 din 16 mai 2006 a Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 510/1/2006, a fost respins ca nefondat recursul formulat de reclamant împotriva sentinţei sus-menţionate, instanţa reţinând, în esenţă, că actele depuse în recurs nu fac dovada calităţii reclamantului de luptător în rezistenţa anticomunistă, în sensul prevăzut de art. 1 - art. 3 din OUG nr. 214/1999.
II.1.Prin sentinţa civilă nr. 5 din 8 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 7584/2/2007, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinţei nr. 1555/2005 a aceleiaşi instanţe, formulată de reclamantul C.D. în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de revizuire a reţinut că actele depuse de revizuent - referitoare la numiţii Ş.M. şi I.G. - sunt lipsite de relevanţă în cauză, întrucât nu fac dovada că măsura concedierii revizuentului, dispusă în anul 1976, s-ar fi întemeiat pe motive politice şi că cele două persoane din acte ar fi fost implicate în acţiunile întreprinse de autorităţile statului împotriva revizuentului.
2.Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă revizuentul, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar.
În motivarea cererii, recurentul susţine:
- că instanţa de revizuire a apreciat în mod greşit că revizuentul nu a depus acte care să dovedească motivaţia politică a concedierii sale din anul 1976, deoarece dosarul de revizuire nu a fost conexat cu cel de fond de la Curtea de Apel Bucureşti, astfel încât probatoriul nu a fost complet. Consideră însă recurentul că actele doveditoare din dosarul de revizuire erau suficiente pentru a proba temeinicia cererii sale. Afirmă recurentul că există şi alte probe pe care le-a solicitat celor în drept, dar nu i-au fost comunicate, precum şi în arhivele justiţiei şi în dosarele de judecată curente de la Curtea de Apel Bucureşti şi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
- că proba esenţială în susţinerea cererii sale este actul obţinut de la serviciul de cadre al M.I.R.A., din care rezultă că, în anul 1976, numitul I.G. avea funcţia politică de şef al miliţiei sectorului 4, calitate în care a luat parte la şedinţa de la I.C.P.I., unde lucra recurentul şi în care s-a hotărât concedierea sa, susţinând scoaterea sa din P.C.R. şi izolarea definitivă din societate. Susţine recurentul că sus-numitul, în calitatea pe care o avea, l-a anchetat politic în ascuns, iar public în penal, folosind metode de anchetă comuniste şi conducând din umbră complotul în urma căruia recurentul a fost concediat. Consideră recurentul că un rol similar în concedierea sa a avut şi numitul Ş.M., deşi recunoaşte că în privinţa acestuia nu a putut prezenta nici un document nou.
- că instanţa a apreciat în mod eronat că cei doi reprezentanţi ai P.C.R. din anul 1976 nu au avut nici o legătură cu urmărirea politică la care recurentul a fost supus în acel an, deşi recurentul crede contrariul, pe baza unor situaţii de fapt ulterioare, care dovedesc că I.G. a orchestrat politic situaţia recurentului de după concediere, când i-a fost imposibil să se încadreze în muncă, fiind chiar şi arestat la domiciliu pe acest motiv;
- că atitudinea sa în societate, înainte de anul 1989, a fost constant anticomunistă, de notorietate în mediul în care a trăit, iar consecinţa acestei atitudini a fost pierderea serviciului;
- că numitul Ş.M. a avut un rol important în arestarea recurentului din anul 1978, participând la anchetarea acestuia la Primăria Bucureşti. În legătură cu implicarea acestuia, invocă recurentul, din nou, procesul-verbal al şedinţei C.S. al I.C.P.I din 7 octombrie 1976, aflat la dosarul cauzei.
Recursul nu se fondează.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs - atunci când evocă fondul - se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care, fie au fost reţinute de partea potrivnică, fie nu au putut fi înfăţişate instanţei dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază cererea.
În speţă, înscrisurile doveditoare pe care şi-a întemeiat revizuirea reclamantul sunt :1) adresa nr. 156096 din 2 octombrie 2007 a I.G.P.R. prin care i se comunică revizuentului, la cerere, că în evidenţele Poliţiei Române a fost identificată o persoană cu numele I.G. care, în perioada 1971 - 1979, a îndeplinit „funcţia de şef al Sectorului 4 Miliţie (nu securitate) şi care în anul 2005 a decedat"; 2) procesul-verbal nr. 10 din 7 octombrie 1976 al Consiliului Ştiinţific al I.C.P.I. din al cărui conţinut rezultă că pe ordinea de zi a şedinţei s-a aflat şi „discutarea cazului tov. C.D.", iar în final s-a votat cu majoritate desfacerea contractului de muncă al acestuia. Din acelaşi înscris rezultă şi participarea la acea şedinţă a numiţilor: „tov. I.G. - din partea sectorului 4 P.C.R.; tov. Ş.M. - din partea Comitetului Municipiului P.C.R.", precum şi calitatea de membru P.C.R. a revizuentului, la acea dată.
În raport cu aspectele formale şi cu conţinutul acestor înscrisuri, Curtea de faţă constată că primul înscris nu poate constitui un „act nou" în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., deoarece a fost emis ulterior soluţionării irevocabile a cauzei. Chiar dacă s-ar trece peste condiţia preexistenţei actului, cerută de text, se constată că el este irelevant în cauză pentru că nu reprezintă nici măcar un început de dovadă scrisă care, coroborat cu celelalte înscrisuri, să facă dovada îndeplinirii condiţiilor din art. 1 – art. 3 ale OUG nr. 214/1999.
În ceea ce priveşte al doilea înscris, chiar dacă, din punct de vedere formal, el este un act descoperit după darea hotărârii primei instanţe, prin conţinutul său nu este concludent pentru că prin el însuşi nu dovedeşte: privarea de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetări; internarea în spitale psihiatrice; stabilirea de domiciliu obligatoriu, deportarea în străinătate din motive politice, după 23 august 1944 şi nici exmatricularea din şcoli, licee, facultăţi, aşadar niciuna dintre „măsurile administrative abuzive" luate de organele fostei miliţii sau securităţi ori de alte organe, ca urmare a săvârşirii unor fapte în scopurile menţionate la art. 2 din ordonanţă.
Aşa fiind, concluzia instanţei de fond privind lipsa de relevanţă a actelor pe care s-a întemeiat cererea de revizuire este justificată şi se bazează pe o corectă analiză a probelor, în raport cu condiţiile legale ale revizuirii.
În ceea ce priveşte întreaga argumentare asupra situaţiei de fapt expusă de revizuent, Curtea de faţă consideră că ea constă în simple alegaţii şi opinii ale revizuentului, fără fundament probator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.D., împotriva sentinţei nr. 5 din 8 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3297/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3308/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
