ICCJ. Decizia nr. 3053/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3053/2008
Dosar nr. 5630/2/2007
Şedinţa publică din 24 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 august 2007, reclamantul M.C. a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Public, parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi D.N.A. la plata drepturilor băneşti cuvenite, cu titlu de primă de concediu aferentă anilor 2005 - 2006, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi a daunelor interese, conform art. 161 alin. (4) C. muncii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că îndeplineşte funcţia de ofiţer de poliţie judiciară şi începând cu data de 1 ianuarie 2005, a fost încadrat la D.N.A.
Reclamantul a învederat că, potrivit art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003, este îndreptăţit la acordarea primei de concediu pentru perioada 2005 - 2006, actualizată în raport cu rata inflaţiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 3323 din 13 decembrie 2007, prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamantul nu poate beneficia de acordarea primei de concediu pentru perioada 2005 - 2006, întrucât dispoziţiile art. 37 alin. (2) teza întâi din OG nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 nu sunt aplicabile ofiţerilor de poliţie judiciară detaşaţi la D.N.A.
Instanţa de fond a avut în vedere că, în lipsa unei opţiuni pentru drepturile salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie, reclamantul este asimilat din punct de vedere salarial personalului civil din unitatea în care îşi desfăşoară activitatea şi pentru care nu s-a prevăzut acordarea primei de concediu în perioada indicată în acţiune.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul şi a solicitat modificarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurentul a susţinut că soluţia instanţei de fond nu corespunde actelor normative în vigoare care reglementează plata drepturilor băneşti cu titlul de primă de concediu aferentă anilor 2005 - 2006, cuvenite ofiţerilor de poliţie şi în acest sens au fost invocate prevederile art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003 şi art. 10 alin. (8) din OUG nr. 43/2002.
De asemenea, recurentul a invocat şi dispoziţiile OUG nr. 146/2007, prin care s-a reglementat modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 37 alin. (1) şi art. 1 lit. a) şi c) din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, care prevăd că poliţiştii detaşaţi în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcţii în afara Ministerului de Interne beneficiază de salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţii, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective.
Conform aceleiaşi reglementări, în situaţia în care drepturile astfel stabilite sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca poliţişti încadraţi în instituţiile din structura poliţiei pe funcţii similare celor pe care le îndeplinesc la instituţiile unde sunt detaşaţi, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie.
În condiţiile în care recurentul-reclamant nu a exprimat o asemenea opţiune, s-a constatat întemeiat în hotărârea atacată că, în perioada detaşării la D.N.A., acesta este asimilat magistraţilor din punct de vedere salarial şi în consecinţă, nu poate beneficia şi de celelalte drepturi băneşti prevăzute în actul normativ privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor.
Recurentul-reclamant a invocat neîntemeiat şi dispoziţiile OUG nr. 146/2007, dat fiind că prin acest act normativ a fost reglementată modalitatea de plată a primelor de concediu către persoanele îndreptăţite la acordarea lor şi deci nu a fost recunoscut dreptul pretins prin acţiune.
Faţă de motivele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.C. împotriva sentinţei civile nr. 3323 din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3050/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3069/2008. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
