ICCJ. Decizia nr. 3297/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3297/2008
Dosar nr. 7252/2/2007
Şedinţa publică din 7 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.L. a solicitat, în contradictoriu cu Prefectura Judeţului Olt şi cu Primăria Oporelu, prin primar S.B., obligarea pârâţilor la punerea în posesia efectivă asupra unei suprafeţe de 1 ha de pădure pe o solă unică, în conformitate cu sentinţa civilă nr. 1179 din 2 aprilie 2004 a Judecătoriei Târgovişte, eliberarea titlului de proprietate, obligarea pârâţilor la daune materiale în cuantum de 5.100 RON şi obligarea pârâtului S.B. la daune morale de 20.400 RON. De asemenea, s-au solicitat daune cominatorii de 200 RON pe zi de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr. 1179 din 2 aprilie 2004 cele două pârâte au fost obligate să-l pună în posesie pe o solă unică în pădurea Oporeanca, însă această sentinţă nu a fost executată niciodată datorită relei voinţe a primarului comunei Oporelu, care refuză să-i elibereze actele necesare în acest sens. Acţiunea fost întemeiată în drept pe prevederile art. 16 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 2928 din 20 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de M.L., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1179 din 2 aprilie 2004, Judecătoria Târgovişte a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului pentru o suprafaţă de 1 ha pădure pe o solă unică şi a obligat Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 să procedeze la punerea efectivă în posesie asupra suprafeţei de teren menţionată şi să înainteze documentaţia necesară pentru emiterea titlului de proprietate către Comisia Judeţeană Olt.
În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că reclamantul are deja un titlu executoriu pentru obiectul pretins prin prezenta acţiune, iar acţiunea promovată în contencios administrativ tinde la executarea sentinţei pronunţate de instanţa civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul M.L., solicitând, în esenţă, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti.
Prin motivele de recurs dezvoltate recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond, în mod greşit a ignorat împrejurarea că actele administrative în discuţie au fost emise de autorităţi locale sau judeţene, iar suma pretinsă cu titlu de daune morale este sub 500.000 lei, fiind astfel incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cu care competenţa materială revenea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
A mai susţinut recurentul că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra excepţiei de nelegalitate invocată în şedinţa publică din 20 noiembrie 2007, ca şi cu privire la capetele de cerere subsidiare, fiind irelevant din această perspectivă că faţă de primul capăt de cerere al acţiunii din prezentul dosar, s-a reţinut puterea de lucru judecat.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ. şi faţă de criticile recurentului-reclamant, reţine că în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin cererea de chemare în judecată, cu care a investit instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul-recurent M.L. a solicitat punerea imediată în posesie efectivă asupra unei suprafeţe de 1 ha de pădure conform sentinţei civile nr. 1797/2004 a Judecătoriei Târgovişte, eliberarea titlului de proprietate dar şi obligarea pârâţilor Prefectura judeţului Olt şi Primăria comunei Oporelu, prin primar, la daune materiale în cuantum de 5.100 lei şi respectiv 20.400 lei, şi la daune cominatorii de 200 lei pe zi, fiind invocate prevederile art. 16 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 20 noiembrie 2007, reclamantul-recurent, constatând nelegalitatea înscrisurilor depuse de pârâţi a invocat excepţia de nelegalitate a titlului de proprietate nr. 1458 din 14 martie 2003 motivat, în esenţă, de împrejurarea că aceste documente nu au fost emise corect, pe numele singurului proprietar îndreptăţit la momentul respectiv şi pentru că nu au fost semnate de un reprezentant al proprietarilor.
Prin sentinţa civilă recurată, instanţa de fond, astfel cum s-a arătat mai sus, reţinând că prin sentinţa civilă nr. 1179 din 2 aprilie 2004 a Judecătoriei Târgovişte s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului pentru o suprafaţă de 1 ha pădure pe o solă mai mică şi a fost obligată Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 să procedeze la punerea efectivă în posesie asupra suprafeţei menţionate şi să înainteze documentaţia necesară pentru emiterea titlului de proprietate către Comisia Judeţeană Olt, a stabilit că reclamantul are deja un titlu executoriu pentru acelaşi obiect pretins prin prezenta acţiune, astfel că a respins ca inadmisibilă acţiunea promovată în contencios administrativ ce tinde la executarea sentinţei pronunţate de instanţa civilă.
Examinând cu prioritate motivul de recurs invocat, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta este fondat şi potrivit art. 312 C. proc. civ. atrage casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru motive de ordine publică privind necompetenţa materială a primei instanţe, dată fiind calitatea şi rangul autorităţilor publice pârâte, chemate în judecată de reclamant.
Legea nr. 554/2004 prevede două criterii pentru stabilirea competenţei materiale în judecarea în fond a cauzelor, respectiv criteriul poziţionării autorităţii emitente şi criteriul valoric.
Astfel, litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice locale şi judeţene, sau al căror refuz de emitere se invocă, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ ale tribunalelor.
Instanţa de fond investită cu acţiunea de faţă a reclamantului, formulată în contradictoriu cu autorităţile judeţene indicate, trebuia să îşi verifice din oficiu şi cu prioritate competenţa materială, nu să treacă la soluţionarea cererii în temeiul unei alte excepţii, vizând chiar fondul cauzei.
Instanţa competentă material, căreia i se va trimite cauza de faţă spre soluţionare, determinată potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, republicată, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., urmează a puneîn discuţia părţilor obiectul şi conţinutul cererilor reclamantului recurent, în vederea stabilirii naturii juridice corespunzătoare a acestora şi a clarificării cadrului procesual, pentru apărarea efectivă a drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor părţilor, context în care, urmează a fi examinat deopotrivă admisibilitatea şi temeinicia excepţiei de nelegalitate invocată de reclamantul-recurent la termenul de judecată din 20 noiembrie 2007.
Faţă de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va casa aşadar sentinţa atacată şi va fi trimisă cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.L., împotriva sentinţei civile nr. 2928 din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a-IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3270/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3298/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
