ICCJ. Decizia nr. 3082/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3082/2008
Dosar nr. 8/45/2008
Şedinţa publică din 24 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 48 din 17 martie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admis excepţia nulităţii absolute a Deciziei nr. 559 din 30 noiembrie 2007, a admis acţiunea în anulare formulată de reclamantul B.E. şi pe cale de consecinţă a anulat Decizia nr. 559 din 30 noiembrie 2007, emisă de pârâta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a fost numit într-o funcţie publică de conducere şi că regimul său juridic este cel instituit prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici iar din cuprinsul Deciziei nr. 559 din 30 noiembrie 2007, rezultă fără echivoc că măsura sancţionării disciplinare a fost justificată de către pârât prin încălcarea cu vinovăţie, de către funcţionarul public, a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei pe care acesta o deţine, făcându-se trimitere la prevederile art. 77 alin. (2) lit. b) şi j) din Legea nr. 188/1999, republicată, şi la dispoziţiile art. 8 pct. 7, 16 şi 17 din Regulamentul cadru de organizare şi funcţionare a caselor teritoriale de pensii.
Instanţa de fond a mai reţinut că regulile de procedură pe care funcţionarul public trebuie să le urmeze, în cazul în care este nemulţumit de sancţiunea aplicată, nu pot fi altele decât cele prevăzute de art. 80 din Legea nr. 188/1999, republicată, care stabilesc că acesta „se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare".
Atât timp cât legiuitorul nu a utilizat, în situaţia reglementată de art. 80 din Legea nr. 188/1999, sintagma „în condiţiile şi în termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ", instanţa a apreciat că reclamantul nu era obligat să parcurgă procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 motiv pentru care a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă.
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii absolute a deciziei atacate, instanţa de fond a constatat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile HG nr. 1210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
Instanţa de fond a apreciat că cerinţele imperative ale acestei Hotărâri nu sunt satisfăcute de Decizia nr. 559 din 30 noiembrie 2007.
Împotriva acestei sentinţe pârâta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
În motivele de recurs se arată că instanţa de fond în mod eronat a admis acţiunea reclamantului, anulând Decizia nr. 559 din 30 noiembrie 2007 emisă de Preşedintele C.N.P.A.S.
Recurenta arată că instanţa de fond a fost în eroare atunci când a apreciat lipsa abaterilor în baza cărora Comisia de disciplină a propus, iar conducătorul instituţiei a aplicat sancţiunea diminuării drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 2 luni, deoarece actul administrativ contestat, respectiv Decizia Preşedintelui C.N.P.A.S. nr. 559 din 30 noiembrie 2007 se întemeiază pe dispoziţiile art. 77 alin. (2) lit. b) şi j) din Legea nr. 188/1999.
Recurenta consideră că faptele care justifică aplicarea sancţiunii disciplinare a diminuării drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 2 luni au fost expres precizate în actul administrativ atacat.
Totodată, precizează că instanţa de fond, în mod eronat, a apreciat că sancţiunea disciplinară aplicată trebuia să apară ca rezultat al actului de voinţă al conducătorului instituţiei, nu ca o simplă însuşire/avizare a lucrărilor organului care a realizat cercetarea administrativă.
Reclamantul avea responsabilitatea de a depune toate diligenţele pentru a asigura buna funcţionare a tuturor direcţiilor şi compartimentelor din cadrul Casei Judeţene de Pensii Vaslui, inclusiv a Direcţiei Economice, evidenţă contribuabili.
Mai mult, avea obligaţia de a dispune în consecinţă în vederea recuperării prejudiciilor cauzate bugetului asigurărilor sociale de stat, prin săvârşirea abaterilor constatate în urma controlului efectuat de către Direcţia audit intern şi control din C.N.P.A.S.
Recurenta consideră că reclamantul nu şi-a îndeplinit atribuţiile stabilite prin Regulamentul cadru de organizare şi funcţionare a caselor teritoriale de pensii şi Fişa postului, încălcând legea în mod grav, permiţând săvârşirea unor fapte de natură a prejudicia bugetul asigurărilor sociale se stat.
În fine, recurenta prezintă situaţia de fapt precum şi conţinutul, pe larg, al raportului Comisiei de disciplină.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin Decizia nr. 557 din 16 iunie 2005 emisă de Casa Naţională de Pensii, B.E. a fost numit în funcţia publică de conducere de director executiv la Casa Judeţeană de Pensii Vaslui.
Urmare controlului financiar de gestiune asupra administrării mijloacelor materiale şi băneşti la Direcţia economică, evidenţa contribuabili, din cadrul Casei de Pensii Vaslui, au fost constatate o serie de deficienţe, prin adresa nr. 27532 din 17 septembrie 2007, Casa de Pensii Vaslui informând Casa Naţională de Pensii că Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a foştilor casieri ai Casei de Pensii Vaslui, pentru că ar fi încasat sume de bani reprezentând contribuţii la asigurări sociale şi pentru că nu le-au înregistrat în registrul de casă, folosindu-le în interes personal.
Luând cunoştinţă de constatările şi concluziile cuprinse în procesul-verbal de control înregistrat sub nr. 25670 din 25 august 2007 preşedintele Casei Naţionale de Pensii a dispus, la data de 3 septembrie 2007, sesizarea comisiei de disciplină asupra directorului executiv al Casei de Pensii Vaslui, B.E., pentru abateri grave în activitate economico-financiară a instituţiei publice, ce au condus la prejudicierea Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat.
Comisia de disciplină, prin raportul înregistrat sub nr. 64 din 26 noiembrie 2007, a propus sancţionarea lui B.E. cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 2 luni, constatând săvârşirea, în parte, a faptelor invocate în actul de sesizare şi încălcarea atribuţiilor de serviciu prevăzute prin fişa postului.
Preşedintele Casei Naţionale de Pensii, având în vedere „Raportul Comisiei de Disciplină nr. 64 din 26 noiembrie 2007 privind abaterile săvârşite de B.E., în baza art. 35 din HG nr. 1210/2003 a emis Decizia nr. 559 din 30 noiembrie 2007, prin care, în conformitate cu prevederile art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, a dispus diminuarea drepturilor salariale cuvenite lui B.E. cu 5% pe o perioadă de 2 luni.
Înalta Curte constată că actul administrativ de sancţionare este emis cu încălcarea prevederilor art. 35 alin. (2) lit. a), b) şi c) din HG nr. 1210/2003, privind organizarea şi funcţionarea Comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
Potrivit art. 35 alin. (2) lit. a) din HG nr. 1210/2003 actul administrativ de sancţionare trebuie să conţină în mod obligatoriu sub sancţiunea nulităţii absolute descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Emitentul actului trebuie să facă propriile sale evaluări cu privire la constatările şi concluziile ce rezultau din actele îndeplinite în faţa comisiei de disciplină şi nu să se rezume în a face trimitere la texte legale şi la actele întocmite cu ocazia cercetării disciplinare.
Cercetarea disciplinară întreprinsă a avut doar un caracter formal, faţă de imposibilitatea de a se cerceta existenţa abaterii, aceasta nefiind particularizată.
Din cuprinsul deciziei atacate nu rezultă menţiuni exprese şi clare cu privire la descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
De asemenea, conform art. 35 alin. (2) lit. c) din HG nr. 1210/2003, în actul administrativ de sancţionare a funcţionarului public trebuie să se menţioneze, sub sancţiunea nulităţii absolute, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcţionarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Din cuprinsul raportului Comisiei de disciplină rezultă fără putinţă de tăgadă apărările formulate de reclamant prin care susţine că efectuarea controlului financiar de gestiune asupra mijloacelor materiale şi băneşti a avut loc la solicitarea sa, ca urmare a deficienţelor din activitate, constatate şi sesizate Direcţiei audit intern şi control din cadrul Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale.
Reclamantul mai arată că aspectele cuprinse în actul de sesizare vizează fapte săvârşite în perioada anterioară numirii sale în funcţia de director executiv, această situaţie făcând obiectul unor cercetări penale, Casa Judeţeană de Pensii Vaslui fiind constituită ca parte civilă pentru recuperarea prejudiciului.
Mai mult, în cuprinsul deciziei contestate nu se face nici o referire cu privire la motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului.
Curtea mai constată că actul administrativ de sancţionare nu cuprinde prevederile menţionate în procesul-verbal al comisiei de disciplină, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. b) din HG nr. 1210/2003.
În raport cu cele menţionate se constată că hotărârea atacată este temeinică şi legală, instanţa de fond reţinând în mod corect că Decizia atacată este nelegală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva sentinţei civile nr. 48 din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3069/2008. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3251/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
