ICCJ. Decizia nr. 3293/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizie nr.3293/2008

Dosar nr.6108/2/2007

Şedinţa publică din 7 octombrie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Ilfov, anularea Hotărârii nr. 16.966 din 16 iulie 2007 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea pentru recunoaşterea calităţii de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că mama sa, împreună cu bunicii materni au fost strămutaţi în urma Tratatului de la Craiova, încheiat în anul 1940, din comuna Golebina, judeţul Durostor, în comuna Galiţa, judeţul Constanţa, iar el s-a născut la data de 18 noiembrie 1943 în localitatea Tulcea, jud. Tulcea, după strămutarea părinţilor săi.

Prin sentinţa civilă nr. 2843 din 13 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului G.F., a anulat Hotărârea nr. 16966 din 16 iulie 2007 emisă de C.J.P. Ilfov şi a obligat pârâta să emită o hotărâre, prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, aferente perioadei 18 noiembrie 1943 - 06 martie 1945, cu începere de la 01 august 2007.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea nr. 16966/2007, pârâta C.J.P. Ilfov a respins cererea reclamantului, prin care solicita stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuţiilor etnice, reclamantul născându-se în timpul refugiului părinţilor săi, în comuna Gârliţa, judeţul Constanţa, la data de 18 noiembrie 1943.

A constatat prima instanţă că pârâta a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în sensul că, deşi din actele depuse la dosar, rezultă că mama reclamantului a fost strămutată din Bulgaria în România şi deci a făcut obiectul schimbului de populaţie, a apreciat că reclamantul nu a făcut obiectul persecuţiei.

A concluzionat instanţa de fond că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul perioadei de strămutare a părinţilor săi din localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea Gârliţa, judeţul Constanţa, astfel încât este îndreptăţit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Ilfov, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză. Se susţine în esenţă că strămutarea mamei sale nu a avut loc în intervalul de timp cuprins în acordul anexa B la Tratat, în care se stabilea termen de evacuare completă data de 30 septembrie 1940, ora 18, după această dată nemaiavând loc nici un schimb de populaţie.

Recursul este nefondat.

Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 18 noiembrie 1943, în localitatea Gârliţa, judeţul Constanţa, după ce, în anul 1940 - în urma Tratatului de la Craiova - părinţii săi fuseseră strămutaţi din localitatea de domiciliu - Golebina, aflată în judeţul Durostor - Bulgaria ( fila 5 dosar fond). Refugiul mamei reclamantului şi a bunicilor acestuia, este dovedit cu declaraţia de avere dată de bunicul său V.C., la data de 9 septembrie 1940, act întocmit în vederea strămutării pe teritoriul statului român.

Fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi, intimatul - reclamant a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.

Faţă de argumentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, este temeinică şi legală, şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de C.J.P. Ilfov, împotriva sentinţei civile nr. 2843 din 13 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2008.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3293/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs