ICCJ. Decizia nr. 3302/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizie nr. 3302/2008
Dosar nr. 1547/33/2007
Şedinţa publică din 7 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.l a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 22101 din 23 iulie 2007 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea pentru recunoaşterea calităţii de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în perioada octombrie 1940 - martie 1945 s-a refugiat împreună cu părinţii săi, din localitatea de domiciliu - comuna Sînmartin, sat Ceaba, ocupată de trupele maghiare, în localitatea Geaca, apoi în comuna Mociu, judeţul Cluj, situaţie dovedită cu declaraţiile de martori.
Prin sentinţa civilă nr. 181 din 14 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.I., dispunând anularea Hotărârii nr. 22101 din 23 iulie 2007 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu, împreună cu părinţii săi, din cauza persecuţiilor exercitate de autorităţile maghiare şi a tăcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii forţate, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat de lege refugiaţilor este nelegală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.J.P. Cluj criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că instanţa de fond nu a analizat temeinic declaraţiile autentificate ale martorilor şi nici pe cele date sub prestare de jurământ, care nu au putut preciza cu exactitate nici data refugiului, nici localitatea de plecare sau cea de refugiu, neputând fi coroborate în favoarea reclamantului.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor cetăţenilor români, care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, această situaţie putând fi dovedită cu acte oficiale, iar în lipsa acestora cu declaraţii de martori, potrivit art. 4 alin. l din HG 127/2002 cuprinzând Normele metodologice de aplicare a OG 105/1999, reclamanta făcând dovada legală a temeiniciei pretenţiilor sale.
Este de notorietate situaţia că, în urma încheierii Dictatului de la Viena, prin care au fost cedate anumite teritorii româneşti din Ardealul de Nord, au avut loc persecuţii etnice, exercitate de regimul hortist asupra populaţiei româneşti din teritoriile ocupate.
Cum din dovezile administrate în cauză (acte de stare civilă, declaraţii de martori autentificate şi declaraţie dată sub prestare de jurământ în faţa instanţei de fond) rezultă că reclamantul, la data refugiului, avea vârsta de 15 ani, fiind născut la data de 4 mai 1925 (fila 10 din dosarul de fond), iar părinţii săi au părăsit localitatea de domiciliu - Ceaba, intrată sub jurisdicţia autorităţilor maghiare, în luna octombrie 1940, este evident că, reclamantul, nu putea avea altă situaţie decât a părinţilor săi, fiind minor la acel moment. Din declaraţia martorului O.V. (fila 33 dosar fond) reiese şi aspectul că reclamantul a avut propriul său motiv de a se refugia şi anume pentru a evita luarea la „premilitărie" şi implicit persecuţiile la care urma a fi supus de către soldaţii din trupele hortiste.
În aceste condiţii, toate consecinţele nefavorabile ale stării de refugiu s-au răsfrânt şi asupra reclamantului, fapt care îl îndreptăţeşte la recunoaşterea calităţii de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea 189/2000, astfel cum, în mod corect, a reţinut instanţa de fond.
Pe de altă parte, susţinerile recurentei-pârâte în sensul că, în general, declaraţiile martorilor din alte dosare întocmite în baza legii nr. 189/2000, conţin date inexacte în raport de alte afirmaţii tăcute de alte persoane, în diverse declaraţii autentificate, nu au relevanţă în soluţionarea acţiunii reclamantului M.I., instanţa neputând să aprecieze şi să cenzureze veridicitatea acestora, atâta vreme cât ele au produs efecte juridice în alte dosare întocmite în baza Legii 189/2000, care nu îl privesc pe reclamant.
Faţă de argumentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, este temeinică şi legală, şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 181 din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3300/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3304/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
