ICCJ. Decizia nr. 3341/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3341/2008
Dosar nr. 6160/1/2008
Şedinţa publică din 8 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată C.S.M., recurenta I.S., judecător la Judecătoria Cluj Napoca, a solicitat recunoaşterea gradului profesional de judecător de curte de apel, cu menţiunea că nu doreşte promovarea efectivă la instanţa superioară.
În motivarea cererii a arătat că îşi întemeiază solicitarea pe ideea de discriminare existentă între procurorii care au obţinut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin efectul numirii în cadrul D.I.I.C.O.T., respectiv în cadrul D.N.A., şi între ceilalţi procurori şi judecători, care sunt obligaţi să susţină concurs de promovare în gradul profesional superior.
În argumentarea susţinerii menţionate, petenta a invocat Hotărârile nr. 791/2007 şi nr. 819/2007 ale Plenului C.S.M., prin care s-au respins cererile de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formulate de procurori din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., raportate la soluţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de admitere a recursurilor declarate împotriva celor două hotărâri menţionate.
Consideră petenta că situaţia creată pe cale jurisprudenţială, reprezintă o „rupere nejustificată a echilibrului" în rândul celor două categorii de magistraţi, iar prevalarea procurorilor din cadrul D.N.A. şi D.I.l.C.O.T. de alte dispoziţii legale (ce vizează caracterul special al structurilor din care fac parte), decât cele ale Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, pentru înlăturarea regulii imperative a concursului, reprezintă o fraudă la lege tipică.
S-a mai susţinut că procurorii au, ca şi judecătorii, statut constituţional de magistraţi, prevăzut expres de art. 133 şi art. 134 din Legea fundamentală, iar prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 866 din 28 noiembrie 2006, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, s-a stabilit, cu valoare de principiu că judecătorii şi procurorii se află în aceeaşi situaţie juridică, ceea ce presupune înlăturarea oricărei situaţii de discriminare ce s-ar putea ivi între cele două categorii de magistraţi.
Ca argument final adus în sprijinul cererii sale de recunoaştere a gradului profesional de judecător de curte de apel, petenta a arătat că prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., s-a deschis posibilitatea acestora de a solicita, în baza Legii nr. 303/2004, recunoaşterea gradului profesional de judecător de curte de apel, fără a susţine vreun concurs de promovare, în condiţiile art. 43 din actul normativ amintit.
Prin Hotărârea nr. 703 din 10 iulie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererea petentei I.S., privind recunoaşterea gradului profesional de judecător de curte de apel.
Pentru a hotărî astfel, C.S.M. a reţinut că niciunul dintre judecătorii care au formulat cereri de recunoaştere a gradului profesional superior, printre care şi petenta I.S., judecător la Judecătoria Cluj Napoca, examen de promovare în condiţiile art. 43 - art. 47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a apreciat că din interpretarea logică şi teleologică a dispoziţiilor legii mai sus menţionate, rezultă că în cazul judecătorilor şi procurorilor, cariera profesională evoluează prin promovare dintr-un grad profesional în gradul profesional imediat următor, numai în urma susţinerii şi promovării, în condiţiile legii, a concursului de promovare în funcţii de execuţie, iar o interpretare contrară ar fi de natură să eludeze dispoziţiile legale.
A mai reţinut C.S.M. că în sprijinul acestei interpretări vin şi dispoziţiile art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 care stabilesc faptul că judecătorul sau procurorul eliberat din funcţie din motive neimputabile îşi păstrează gradul profesional dobândit în ierarhia instanţelor sau parchetelor, precum şi dispoziţiile art. 83 alin. (3) din acelaşi act normativ care prevăd că reîncadrarea în funcţia de judecător, procuror ori magistrat-asistent se face fără concurs şi cu avizul C.S.M., la instanţele, sau după caz, la parchetele de lângă acestea, în cadrul cărora au funcţionat până la data pensionării. A concluzionat în sensul că acestea sunt singurele excepţii de recunoaştere a gradului profesional anterior dobândit, regula fiind aceea că gradul profesional corespunzător unei instanţe sau parchet superioare se dobândeşte numai prin promovarea concursului organizat în condiţiile art. 43 - art. 47 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în acord cu Recomandarea (94) 12 a Comitetului de Miniştri către statele membre privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs I.S., invocând dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M..
În motivarea recursului a arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin practica juridică instituită, a recunoscut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a acelor procurori care au avut grad profesional de procuror la Parchetul de pe lângă judecătorii (cu vechime în funcţie de 6 ani) doar prin numirea la D.N.A. sau D.I.I.C.O.T., în condiţiile speciale ale OUGnr. 43/2002 şi ale Legii nr. 508/2004.
A mai susţinut că promovarea procurorilor cu grad profesional de parchet de pe lângă judecătorie, tribunal sau curte de apel, în temeiul legilor speciale precizate anterior nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile Legii nr. 303/2004, împrejurare care a condus la o situaţie discriminatorie între aceştia şi toţi judecătorii, precum şi faţă de ceilalţi procurori din cadrul Ministerului Public care pentru promovarea la parchetele imediat superioare, ar trebui să susţină concursuri de promovare.
A mai invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 866 din 28 noiembrie 2006, prin care s-a reţinut, cu valoare de principiu, că judecătorii şi procurorii se află în aceeaşi situaţie juridică prin statutul lor constituţional similar.
Analizând motivele invocate în recurs, hotărârea atacată a C.S.M., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
În ceea ce priveşte dobândirea gradului profesional pentru instanţele superioare şi parchetele de pe lângă acestea, aceasta se realizează prin promovarea judecătorilor şi procurorilor, în condiţiile art. 43 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.
Concursul constă în probe scrise, cu caracter teoretic şi practic, enumerate în cuprinsul art. 46 alin (2) din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată.
În art. 44 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ se prevede condiţia de 6 ani vechime în funcţia de judecător pentru promovarea în funcţia de judecător de curte de apel.
Procedura de desfăşurare a concursului este reglementată de Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările aduse prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 659 din 3 iulie 2008.
Având în vedere dispoziţiile legale menţionate anterior, Înalta Curte constată că recurenta, care a formulat cererea de recunoaştere a gradului profesional corespunzător curţii de apel, nu a susţinut examen de promovare în condiţiile art. 43 - art. 47 din actul normativ menţionat.
La pronunţarea hotărârilor judecătoreşti date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru recunoaşterea gradului profesional de procuror de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, faţă de care recurenta invocă discriminarea, instanţa supremă a avut în vedere adoptarea unei legi speciale şi anume Legea nr. 508/2004, de reglementare a cerinţelor şi procedurii de numire a procurorilor în cadrul unei structuri specializate în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în condiţiile şi conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun reprezentat de Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, dispoziţiile speciale ale Legii nr. 508/2004, nu pot fi extinse şi aplicate prin analogie, altor categorii de magistraţi.
Sintagma „în condiţii de egalitate", folosită de art. 2 din OG 137/2000, republicată, nu poate fi interpretată decât prin raportare la principiul constituţional al egalităţii în drepturi, consacrat de dispoziţiile art. 16 din Constituţia României.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de I.S., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.S. împotriva Hotărârii nr. 703 din 10 iulie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3336/2008. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3354/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
