ICCJ. Decizia nr. 3374/2008. Contencios. Obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3374/2008
Dosar nr. 1552/64/2007
Şedinţa publică din 9 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. 3/119/2007 reclamanta B.Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii RA R.A.R., Serviciul Public Comunitar, regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, instituţia prefectului judeţului Covasna, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra autovehiculului cu datele de identificare GOLF GL SYNCR 66 EG2 5 G model an 1996 cu nr. de identificare WVWZZZ1HZTD257997, repoansonarea pe şasiu de către RA R.A.R. numărului corect de identificare WVWZZZ1HZTD257997 la autovehiculul VW GOLF GL SYNCR 66 EG2 5 G model an 1996 şi obligarea RA R.A.R. la plata despăgubirilor constând în lipsa de folosinţă a autovehiculului în perioada 6 aprilie 2004 - 15 decembrie2004.
La data de 7 martie 2007, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că pârât în cauză este M.A.I. (ulterior M.I.R.A.), direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor.
În motivarea acţiunii reclamanta B.Z. a arătat că în anul 1999 a cumpărat un autoturism VW Golf 1,8 Syncro cu nr. de identificare WVWZZZ1HZPW103114, de la numitul M.V.A.
La data de 6 aprilie 2004 reclamanta s-a prezentat la RA R.A.R. Sf. Gheorghe în vederea efectuării inspecţiei tehnice periodice, ocazie cu care s-a constat că autoturismul este substituit, reversul seriei de caroserie fiind WVWZZZ1HZTD257997, motiv pentru care i-a fost ridicat certificatul de înmatriculare.
În această situaţie s-au efectuat cercetări penale concluzionându-se că autoturismul cumpărat de la numitul M.V.A. a fost furat din Belgia în anul 1996.
Competenţa soluţionării cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa nr. 988 din 27 septembrie 2007, sentinţa casată prin Decizia nr. 336/R din 4 decembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a reţinut pricina spre soluţionare în primă instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 27/F din 6 februarie 2008 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâtul RA R.A.R. să repoansoneze pe şasiul autoturismului VW GOLF GL SYNCR 66 EG2 a numărului corect de identificare WVWZZZ1HZTD257997 şi să emită o nouă carte de identitate, a obligat pârâta direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor din cadrul M.I.R.A. să reînmatriculeze autovehiculul VW GOLF GL SYNCR 66 EG2 cu numărul corect de identificare WVWZZZ1HZTD257997, a respins celelalte pretenţii şi a obligat pârâtele să plătească reclamantei sume de 539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut pe de o parte, că reclamanta B.Z. este cumpărătoare de bună-credinţă a autovehiculul, iar pe de altă parte, atât timp cât nimeni nu revendică bunul, această situaţie se poate asimila cu aceea a provenienţei legale a bunului.
Referitor la petitul privind acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă a bunului, instanţa a constatat că în sarcina autorităţilor nu poate fi reţinută nici o culpă pentru această lipsă de folosinţă.
Împotriva sentinţei civile nr. 27/F din 6 februarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs recurenta-reclamantă B.Z. şi recurentul-pârât M.I.R.A., direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor.
Recurenta-reclamantă a criticat sentinţa pentru nelegalitate, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., raportat la art. 28 din Legea nr. 554/2004, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul obligării RA R.A.R. la plata despăgubirilor constând în lipsa de folosinţă şi autovehiculului în litigiu, în perioada 6 aprilie 2004 - 15 decembrie 2006, în cuantum de 27.560 lei (RON).
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a invocat încălcarea prevederilor art. 8 şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care conferă dreptul persoanei vătămate de a obţine despăgubiri pentru repararea prejudiciului rezultat din conduita nelegală a unei autorităţi publice.
Cu privire la culpa RA R.A.R. şi la raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, recurenta-reclamantă a arătat că aceasta avea obligaţia legală de a efectua verificarea provenienţei licite a autovehiculului care face obiect al unui contract de vânzare-cumpărare, anterior înmatriculării acestuia; în cazul său, culpa intimatei-pârâte este evidentă, întrucât în anul 1999, când a fost cumpărat autoturismul în litigiu, nu şi-a îndeplinit obligaţia cu diligenţa necesară, dând dovadă de neglijenţă.
Un alt aspect relevat de recurenta-reclamantă constă în aceea că intimata-pârâtă RA R.A.R. nu a contestat calculul ori cuantumul prejudiciului rezultat ca urmare a conduitei ilicite a intimatei-pârâte.
Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor din cadrul M.I.R.A. a atacat sentinţa numai în ceea ce priveşte obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, invocând, în esenţă, încălcarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., potrivit cărora temeiul acordării cheltuielilor de judecată este culpa procesuală.
În acest sens, recurentul-pârât a arătat că în sarcina sa nu a fost reţinută neîndeplinirea unei obligaţii legale ori contractuale; dimpotrivă, a recunoscut necesitatea reînmatriculării vehiculului, dar numai în condiţiile în care cealaltă pârâtă ar fi repoansonat seria corectă şi ar fi emis o nouă carte de identitate a vehiculului - împrejurare care atrage, în opinia sa, aplicarea art. 275 şi art. 276 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă RA R.A.R. a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat, arătând că nu are nici o culpă în lipsa de folosinţă a autovehiculului, întrucât nu poate fi făcută răspunzătoare pentru modificările neautorizate care apar la un autovehicul după 5 ani de la data la care a fost prezentat ultima dată pentru verificare.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenţi şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că niciunul dintre recursuri nu este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost precizată la 15 februarie 2007, a fost dedus judecăţii refuzul autorităţilor pârâte de a-i rezolva reclamantei cererea de repoansonare pe şasiul autovehiculului marca VW GOLF GL SYNCR 66 EG 25 G model an 1996 a numărului WVWZZZ1HZTD257997, de eliberare a unei noi cărţi de identitate şi de reînmatriculare a autovehiculului în vederea punerii în circulaţie.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la despăgubiri în sumă de 27.560 RON pentru lipsa de folosinţă a autovehiculului între data de 6 aprilie 2004, când s-a prezentat la RA R.A.R., reprezentanţa Covasna, în vederea efectuării inspecţiei tehnice periodice şi s-a constatat că autovehiculul este substituit şi data de 15 decembrie 2006, când a primit adresa nr. 902046 din 6 noiembrie 2006, prin care Serviciul Public Comunitar, regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor Covasna, i-a comunicat că în cazul său sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. (2), (3) şi (4) din Regulamentul de aplicare a O,U.G. nr. 195/2002.
Ulterior, la 7 martie 2007, reclamanta şi-a precizat capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, solicitând obligarea RA R.A.R. la plata echivalentului valorii de piaţă în autoturismului (6.500 Euro) în situaţia în care „ prin sentinţa ce se va adopta în cauză nu s-ar dispune obligarea pârâtului de a repoansona (…) numărul corect de identificare (…) pentru că în această situaţie autoturismul nu s-ar mai putea reînscrie în circulaţie".
Cu alte cuvinte, sub aparenta unei precizări a câtimii despăgubirilor pretinse reclamanta a formulat o cerere de despăgubiri nouă, cu obiect şi cauză diferite, arătând că izvorul prejudiciului ar consta în conduita culpabilă a RA R.A.R., care nu a descoperit falsificarea numărului de identificare în momentul când a efectuat verificările în vederea înscrierii în circulaţie a autovehiculului în 1999, când a fost cumpărat de reclamantă.
La data de 17 ianuarie 2008, reclamanta a formulat o nouă precizare a acţiunii, micşorând câtimea obiectului acţiunii de la 6500 Euro la 3450 Euro, reprezentând valoarea de circulaţie a autoturismului la data respectivă. Şi cu acea ocazie reclamanta a arătat că solicită suma indicată în subsidiar „în eventualitatea respingerii capetelor principale de acţiune, privind repoansonarea seriei pe saşiu şi reînmatricularea autoturismului".
În calea de atac, recurenta-reclamantă a enunţat încălcarea art. 8 şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dar această critică nu poate fi reţinută, pentru că acţiunea în contencios administrativ este supusă unor rigori specifice, în sensul că prevederile menţionate impun condiţia ca prejudiciul care se solicită a fi reparat să fie „cauzat" de actul administrativ tipic sau asimilat dedus judecăţii prin capătul principal al acţiunii.
Or, în cadrul procesual configurat prin cererile şi precizările succesive ale acţiunii, instanţa de fond a reţinut corect, pe de o parte, că autorităţile pârâte nu sunt responsabile pentru lipsa de folosinţă a autovehiculului în perioada 6 aprilie 2004 - 15 decembrie 2006, întârzierea formalităţilor de reînmatriculare a autovehiculului nefiind efectul unui exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) şi m) din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare la data sesizării instanţei [art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) în forma actuală], ci al derulării cercetărilor penale efectuate în cauză.
Pe de altă parte, Curtea de Apel a reţinut în mod corect, în raport cu modul în care reclamanta şi-a precizat acţiunea, că solicitarea de acordare a contravalorii autoturismului a rămas fără obiect.
În plus, Înalta Curte constată că în cererea de recurs s-a efectuat o combinare a obiectului cererii de despăgubiri constând în lipsa de folosinţă cu cauza cererii subsidiare de despăgubiri constând în contravaloarea autoturismului, ceea ce contravine prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile şi în recurs în temeiul art. 316 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte recursul formulat de Direcţia Regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor din cadrul M.I.R.A., Înalta Curte constată că soluţia de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată alături de cealaltă pârâtă, reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 274 C. proc. civ. De vreme ce instanţa de fond a instituit în sarcina recurentei-pârâte obligaţia să reînmatriculeze autovehiculul, nu se poate susţine că nu are calitatea de „parte care cade în pretenţii" în sensul textului legal menţionat.
De aplicarea prevederilor art. 275 C. proc. civ. nu se poate vorbi în condiţiile în care recurenta-pârâtă nu a recunoscut pretenţiile reclamantei la prima zi de înfăţişare, ci dimpotrivă, prin întâmpinarea depusă la dosar înaintea termenului din 15 februarie 2007 şi prin notele scrise formulate ulterior a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Recurenta-pârâtă a invocat şi prevederile art. 276 C. proc. civ., dar nu a indicat care ar fi, în opinia sa, proporţia în care obligarea la cheltuieli de judecată ar fi justificată şi în ce mod au fost încălcate aceste prevederi prin sentinţa recurată.
Având în vedere toate considerentele de fapt şi de drept reţinute, Înalta Curte urmează să respingă ambele recursuri ca nefondate, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă, dar Înalta Curte va face aplicarea alin. (3) al aceluiaşi articol, în sensul că va micşora onorariul avocaţial în cuantum de 4.200 lei până la suma de 500 lei, luând în considerare valoarea pricinii şi complexitatea demersurilor efectuate de avocat în etapa judecării recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.Z. împotriva sentinţei civile nr. 27/F din 6 februarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de M.I.R.A., direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, împotriva sentinţei civile nr. 27/F din 6 februarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă B.Z. la plata cheltuielilor de judecată, către RA R.A.R., în cuantum de 500 RON, acordate prin apreciere.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3354/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3376/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
