ICCJ. Decizia nr. 332/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 332/2008

Dosar nr. 11691/1/2006

Şedinţa publică din 30 ianuarie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 371/2006 din 1 iunie 2006, Plenul C.S.M. a respins cererea de eliberare din funcţie prin pensionare, formulată de M.A.H., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Plenul C.S.M. a reţinut că petiţionarul a solicitat eliberarea din funcţia de procuror, prin pensionare, în condiţiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată şi completată, cerând a se lua în calcul şi perioada de 9 ani cât a exercitat funcţia de consilier juridic pentru calcularea vechimii în cazul pensionării anticipate, în opinia sa dispoziţiile privind vechimea în profesia de avocat ce este avută în vedere la pensionare fiind discriminatorii, dacă nu sunt interpretate corelat cu dispoziţiile art. 86 din acelaşi act normativ.

Se precizează în considerentele hotărârii că susţinerea petiţionarului este neîntemeiată în raport de dispoziţiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată şi completată, dispoziţii care prevăd că poate fi avută în vedere la calculul pentru pensionarea anticipată numai vechimea efectivă în funcţia de judecător şi procuror, în mod excepţional putând fi luate în calcul şi perioadele în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, fără ca ponderea acestora să poată fi mai mare de 10 ani.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, petiţionarul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând în esenţă că în speţă sunt întrunite condiţiile legale pentru pensionarea sa anticipată, întrucât are o vechime de 18 ani şi 6 luni în funcţia de procuror şi o vechime de 9 ani în funcţia de consilier juridic.

Precizează recurentul că prin hotărârea dată Plenul C.S.M. a interpretat greşit legea atunci când a stabilit că „perioada în care petiţionarul a avut calitatea de consilier juridic nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii în vederea pensionării anticipate".

Acestea, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată privind statutul judecătorilor şi procurorilor, constituie vechime în magistratură „perioada în care procurorul a îndeplinit funcţiile de avocat, notar, asistent judiciar, jurisconsult, consilier juridic", astfel că excluderea arbitrară a unor categorii profesionale de la beneficiul acordat de legiuitor constituie în mod evident o discriminare şi se încalcă prevederile constituţionale.

Mai mult decât atât, susţine recurentul, în mai multe acte normative s-a prevăzut în mod clar că activitatea de consilier juridic constituie vechime în muncă juridică în funcţia de magistrat, respectiv avocat, un exemplu constituindu-l dispoziţia din art. 7 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, conform căreia „activitatea de consilier juridic este considerată vechime în muncă juridică, în funcţiile de magistrat, avocat, notar public sau alte funcţii juridice, potrivit dispoziţiilor legale specifice fiecăreia dintre aceste profesii".

Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.

La termenul din 17 ianuarie 2007, recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, susţinând că prin reglementarea dată se încalcă principiul egalităţii în drepturi statuat de art. 16 din Constituţia României.

Instanţa, socotind întemeiată cererea formulată prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 28 martie 2007, a admis-o şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale, suspendând judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 732 din 13 septembrie 2007, prin care a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor cu motivarea că de fapt autorul excepţiei are în vedere o omisiune a textului de lege criticat şi anume faptul că cei 10 ani care pot fi luaţi în calculul vechimii necesare pentru acordarea pensiei de serviciu anticipate, potrivit celei de-a doua teze a art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 au în vedere doar perioada în care a fost exercitată profesia de avocat, iar nu şi alte profesii de specialitate juridică, în speţă de consilier juridic, or Instanţa de contencios constituţional potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Recurentul a depus la dosar şi Hotărârea nr. 273 din 6 iunie 2006 a C.N.C.D., Hotărâre prin care s-a stabilit ca faptele prezentate de petiţionar (referitor la luarea în calcul a vechimii de 9 ani ca şi consilier pentru pensionarea anticipată) constituie tratament diferenţiat din perspectiva principiului egalităţii şi al nediscriminării şi recomandă corelarea prevederilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, raportat la acest principiu al egalităţii şi nediscriminării.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În fapt, petiţionarul M.A.H., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a solicitat C.S.M. eliberarea din funcţie prin pensionare anticipată, în condiţiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cerând a-i fi luată în considerare şi vechimea de 9 ani în funcţia de consilier juridic, alături de vechimea de 18 ani şi 6 luni în funcţia de procuror, pentru pensionarea anticipată fiind necesară o vechime de 25 de ani în magistratură.

Textul art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, prevede că „judecătorii şi procurorii sunt pensionaţi la cerere înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în aceste funcţii. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, fără ca ponderea acestora să poată fi mai mare de 10 ani".

Dispoziţiile acestui text de lege, care se referă la pensionarea anticipată sunt dispoziţii speciale, de strictă interpretare, la calculul vechimii necesare pentru pensionare anticipată neputând fi avute în vedere şi alte profesii juridice, cu excepţia profesiei de avocat, dar şi aceasta pentru o perioadă precis stabilită de 10 ani.

Prevederile legii în ce priveşte pensionarea anticipată nu sunt susceptibile de altă interpretare, câtă vreme ele sunt clare şi precise, astfel încât perioada în care judecătorul sau procurorul a exercitat funcţia de consilier juridic nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii necesare pensionării anticipate.

A proceda astfel ar însemna ca judecătorul să adauge la lege, ceea ce nu este permis.

De altfel şi Curtea Constituţională, examinând excepţia invocată de recurent cu care a fost sesizată, a constatat că autorul excepţiei are în vedere o omisiune a textului de lege şi anume faptul că cei 10 ani care pot fi luaţi în calculul vechimii necesare pentru acordarea pensiei de serviciu anticipate, au în vedere doar perioada în care s-a exercitat profesia de avocat, nu şi alte profesii de specialitate juridică, cum ar fi cea de consilier juridic.

Textul de lege care reglementează pensionarea anticipată nu poate fi coroborat cu dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată care se referă la „vechimea în magistratură", sintagmă cu totul diferită de cea care se referă la „vechimea de cel puţin 25 de ani numai în funcţiile de judecător şi procuror".

Pentru aceleaşi considerente, nu pot fi avute în vedere nici reglementările din alte acte normative, cum ar fi Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, care consideră activitatea de consilier juridic ca fiind vechime în muncă juridică, în funcţiile de magistrat, avocat, notar public sau alte funcţii juridice, potrivit dispoziţiilor legale specifice fiecăreia dinte aceste funcţii.

Cât priveşte susţinerea recurentului, cum că prin extinderea beneficiului dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 doar asupra profesiei de avocat s-a creat o reală discriminare în privinţa profesiei de consilier juridic, dat fiind că atât avocatul cât şi consilierul juridic desfăşoară aceeaşi activitate de asistenţă juridică şi reprezentare în faţa Instanţelor şi a altor autorităţi, Instanţa constată că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie dreptul la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se exercită potrivit legii.

Legiuitorul este aşadar în drept să stabilească condiţiile şi criteriile de acordare a pensiei, precum şi modul de calcul al acesteia. În situaţii deosebite, acesta poate stabili condiţii, criterii şi un mod de calcul al drepturilor de pensie diferite pentru anumite categorii socio-profesionale, cum sunt de exemplu şi magistraţii.

Jurisprudenţa C.C. cât şi cea a C.E.D.O. sunt constante în sensul că situaţia obiectiv diferită în care se află anumite categorii de persoane justifică sau chiar impune instituirea prin lege a unui tratament juridic rezonabil diferenţiat, fără ca acesta să reprezinte privilegii sau discriminări. Acesta este şi cazul avocaţilor, a căror activitate, comparativ cu cea a unui consilier juridic, este luată în calculul vechimii pentru pensie de serviciu anticipată.

Cât timp legiuitorul a stabilit că între cele două profesii de avocat şi consilier juridic, nu poate fi pus semnul egalităţii, în ce priveşte vechimea în magistratură pentru calculul perioadei necesare pensionării, se înţelege că nu s-a dorit instituirea unui tratament juridic egal în această privinţă. De fapt şi prin Hotărârea C.N.C.D. nu se face altceva decât o recomandare în ce priveşte corelarea prevederilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, raportat la principiul egalităţii şi al nediscriminării, aspect ce nu se poate realiza decât în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare.

Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de M.A.H. împotriva Hotărârii nr. 371 din 1 iunie 2006 a Plenului C.S.M., ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2008.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 332/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs