ICCJ. Decizia nr. 301/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 301/2008
Dosar nr. 351/44/2007
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. 351/44/2007 din 22 februarie 2007, reclamantul P.I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii U.N.E.J. şi M.J., obligarea acestora la constatarea faptului că reclamantul îndeplineşte condiţiile legale pentru ocuparea funcţiei de executor judecătoresc.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a promovat la data de 2 septembrie 2000 examenul pentru ocuparea unor posturi vacante de executor judecătoresc, iar în anul 2006, cu ocazia organizării unui alt concurs, a solicitat autorităţilor pârâte să dispună numirea sa într-o funcţie vacantă de executor judecătoresc, în considerarea rezultatelor obţinute la examenul din anul 2000, ambele autorităţi publice refuzându-i acest drept.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 53 din 15 mai 2007, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul P.I.M. în contradictoriu cu pârâţii U.N.E.J. şi M.J.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada vătămării sale într-un drept recunoscut de lege, respectiv nu a făcut dovada că în anul 2000, fiind clasat la poziţia 43 cu media 7,85, a fost admis pe un post vacant de executor judecătoresc.
Împotriva cestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul P.I.M., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea căii de atac, reclamantul - recurent a arătat că Instanţa de Fond nu a răspuns în nici un fel primului capăt de cerere, care privea refuzul de rezolvare a cererilor adresate pârâtelor şi a soluţionat netemeinic capătul de cerere privind constatarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru exercitarea funcţiei de executor judecătoresc.
Recurentul - reclamant a mai arătat că deşi potrivit art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 554/2004, sarcina probei revenea în exclusivitate pârâtelor, Instanţa nu şi-a exercitat rolul activ şi nu a obligat pârâtele să depună întreaga documentaţie care a fundamentat actele acestora.
De asemenea, a arătat că soluţia este lipsită de fundament, pentru că art. 11 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1123/ C din 23 mai 2000 impunea pârâţilor obligaţia de a-l numi în funcţia de executor judecătoresc, pe un post vacant, dovada promovării examenului de admitere în profesie fiind făcută prin tabelul cu rezultatele obţinute, prin recunoaşterea făcută prin întâmpinarea pârâtei U.N.E.J. şi prin chestionarul de examen din septembrie 2000.
În ceea ce priveşte dreptul ocrotit de lege, recurentul - reclamant a arătat că pârâtele nu şi-au exercitat competenţa legală de a supune spre validare cererea sa conform art. 6 alin. (11) din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, nu i-au comunicat conţinutul documentaţiei supuse validării şi au refuzat să-i recunoască dreptul câştigat prin promovarea examenului de admitere în profesie.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, U.N.E.J. a solicitat menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică, arătând, în esenţă, că pentru ocuparea unui post de executor judecătoresc Legea nr. 188/2000 şi Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, completate şi modificate, prevăd organizarea anuală a unor examene de admitere în profesie.
La rândul său, intimatul - pârât Ministerul Justiţiei a depus la dosar o întâmpinare prin care a răspuns motivelor de recurs, arătând următoarele:
- prima Instanţă a calificat corect obiectul acţiunii ca fiind materializarea rezultatului examenului pentru ocuparea unor posturi vacante de executor judecătoresc organizat în luna septembrie 2000, Instanţa având dreptul să califice obiectul unei cereri în justiţie şi să identifice temeiul juridic corect în virtutea rolului său activ şi ţinând seama de prevederile art. 84 C. proc. civ.;
- în sentinţa atacată s-a reţinut în mod corect inexistenţa unui drept al reclamantului de a fi numit în funcţia de executor judecătoresc ca urmare a concursului din data de 2 septembrie 2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000, în condiţiile în care deşi a avut o medie superioară limitei minime, s-a clasat pe poziţia 44 şi nu s-a încadrat în numărul de posturi vacante existent la acea dată la Instanţele judecătoreşti.
Intimatul - pârât a anexat întâmpinării o serie de înscrisuri privind desfăşurarea concursului organizat la data de 2 septembrie 2000: tabelul cu rezultatele concursului, lista posturilor vacante de executor judecătoresc, procesul - verbal încheiat de comisia de organizare în sala în care s-a desfăşurat concursul, Ordinele nr. 2828/C/2000, 2748/C/2000, 2746/C/2000, 2827/C/2000 şi 2815/C/2000, prin care M.J. i-a numit în funcţie pe unii dintre candidaţii admişi în urma concursului în discuţie şi cererea prin care una dintre candidate a renunţat la postul pentru care optase.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de proba cu înscrisuri administrată în ambele faze procesuale, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Recurentul - reclamant a învestit Instanţa de contencios administrativ cu o acţiune îndreptată împotriva refuzului, considerat nejustificat, de rezolvare a cererii sale de numire în funcţia de executor judecătoresc, ca urmare a promovării unui concurs de admitere în profesie pe care l-a susţinut la data de 2 septembrie 2000.
Calificarea pe care Instanţa de Fond a dat-o obiectului acţiunii este corectă în raport cu prevederile art. 1 alin. (1) şi alin. (8) din Legea contenciosului administrativ, specificul acţiunii în contencios administrativ făcând ca analiza existenţei sau inexistenţei vătămării într-un drept sau într-un interes legitim să nu poată fi disociată de verificarea caracterului nejustificat al refuzului rezolvării cererii.
În consecinţă, nu poate fi reţinută o nepronunţare asupra unuia dintre capetele de cerere, aşa cum se susţine în primul motiv de recurs.
În ceea ce priveşte conţinutul raportului de drept administrativ dedus judecăţii, Înalta Curte constată că refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere adresată unei autorităţi publice era definit de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării Instanţei, drept exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea, excesul de putere constând, potrivit art. 2 alin. (1) lit. m), în exercitarea dreptului de apreciere aparţinând autorităţilor administraţiei publice, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau lege.
Cererea a cărei nerezolvare o invocă recurentul - reclamant a fost adresată M.J. la data de 21 august 2006 şi a avut drept obiect numirea sa în funcţie pe unul dintre posturile vacante de executor judecătoresc definitiv existente la Camera executorilor de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în circumscripţia Judecătoriei Aiud.
În motivarea cererii, petentul a invocat prevederile art. 15 lit. g) şi ale art. 16 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 şi a arătat că îndeplineşte condiţiile legale, întrucât a promovat concursul organizat la data de 2 septembrie 2000 şi are o vechime de 6 ani în funcţii de specialitate juridică.
Prin adresa din 2006 i s-a răspuns că în data de 06 octombrie 2006 urma a fi organizat un concurs de admitere în profesie, condiţiile de numire fiind cele prevăzute de art. 15 din Legea nr. 188/2000.
Ulterior, recurentul - reclamant a revenit cu o serie de cereri adresate atât M.J. cât şi U.N.E.J. din România, primind răspunsuri cu referire la condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/2000 şi de Regulamentul de punere în aplicare a legii.
Prin adresa din 21 septembrie 2006, M.J. - D.P.M., Notari Publici, Executori, Traducători şi Interpreţi i-a răspuns în detaliu, comunicându-i că promovarea concursului din data de 2 septembrie 2000 nu poate fundamenta numirea în profesie potrivit dispoziţiilor art. 15 lit. g) şi ale art. 16 din Legea nr. 188/2000, întrucât concursul respectiv s-a desfăşurat anterior intrării în vigoare şi punerii în aplicare a Legii nr. 188/2000, publicată în M. Of. nr. 559 din 10 noiembrie 2000.
Într-adevăr, concursul a fost organizat în temeiul Regulamentului aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1123/ C din 23 mai 2000, publicat în M. Of. nr. 254/2000, iar numirea în funcţie s-a făcut, conform ordinelor depuse în copie la dosarul de recurs, în temeiul art. 140 din Legea nr. 92/1992, în vigoare la acea dată, când executorii judecătoreşti făceau parte din personalul Instanţelor.
În temeiul art. 8 alin. (5) din Regulament, erau admişi candidaţi care au obţinut cel puţin media 7, fără a avea mai puţin de nota 5 la fiecare probă, în limita locurilor vacante. De asemenea, art. 10 din Regulament prevedea că angajarea candidaţilor reuşiţi la concurs/ examen se făcea în ordinea notelor obţinute şi în limita posturilor vacante.
Apărările M.J., în sensul că recurentul - reclamant, situat pe poziţia 44 cu media 7,85, nu s-a încadrat în limita posturilor vacante, nu au fost infirmate prin nici un demers efectuat de persoana în cauză după finalizarea concursului.
Dimpotrivă, acesta a rămas în pasivitate până în luna august 2006, când a formulat cererea de numire în funcţie potrivit noii legi.
Potrivit principiului, „tempus regit actum", o situaţie juridică nu poate genera însă decât acele efecte care sunt prevăzute de legea în vigoare la data producerii ei, astfel încât răspunsurile prin care intimaţii - pârâţi i-au comunicat recurentului - reclamant condiţiile prevăzute de noile prevederi legale şi l-au îndrumat să se înscrie la examenele de admitere în profesie organizate anual potrivit Legii nr. 188/2000 şi Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 nu au caracterul unui refuz nejustificat în accepţiunea Legii nr. 554/2004.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respinsă recursul ca nefondat, constatând că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I.M. împotriva sentinţei nr. 53 din 15 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 298/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 330/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
