ICCJ. Decizia nr. 358/2008. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 358/2008
Dosar nr. 325/2/2007
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 654 din 28 februarie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu pârâtul M.E.F., a constatat că reclamantul îndeplineşte condiţiile legale pentru a beneficia de pensie de serviciu conform OUG nr. 36/2003 aprobată şi modificată prin Legea nr. 595/2003 şi a obligat pârâtul să emită reclamantului adeverinţa tip necesară stabilirii pensiei de serviciu.
În motivarea sentinţei se reţine că adeverinţa atestă împrejurarea că reclamantul a fost salariat la SC I. SA în perioada 1 aprilie 1969 - 1 martie 1991, iar în perioada 15 februarie 1971 – 12 octombrie 1979 a fost trimis în misiune permanentă ca reprezentant comercial la A.E.R. la Köln. Astfel, acesta a desfăşurat activitate profesională în comerţul exterior şi îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de pensie de serviciu, deoarece vechimea totală în comerţul exterior este de 27 de ani şi 5 luni, din 1963 până în 1991, iar misiunea permanentă în străinătate este de 8 ani şi 8 luni, în calitate de delegat permanent la A.E.R. la Köln.
În drept au fost invocate dispoziţiile OUG nr. 36/2003, precum şi prevederile Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile consulare din anul 1963 (ratificată prin Decretul nr. 481/1971) şi ale art. 53 din Legea nr. 1/1971 referitoare la atribuţiile principale ale reprezentanţilor în străinătate ale instituţiilor specializate de comerţ exterior.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul M.E.F., invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul arată că Instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, eliminând una din condiţiile expres prevăzute de art. 4 alin. (1) din OUG nr. 36/2003 pentru acordarea pensiei de serviciu, respectiv condiţia gradului diplomatic sau consular; în speţă, Instanţa de Fond a recunoscut dreptul reclamantului la pensia de serviciu, chiar dacă acesta nu a dovedit gradul diplomatic sau consular deţinut.
În ceea ce priveşte temeiul legal al hotărârii, recurentul arată că art. 1 lit. d) al Convenţiei de la Viena defineşte funcţionarul consular ca fiind „orice persoană, inclusiv şeful de post consular, însărcinat în această calitate, cu exercitarea funcţiilor consulare", dar în speţă intimatul - reclamant nu a făcut dovada investirii într-o funcţie consulară, fiind doar delegat - permanent, reprezentant comercial al României la Köln.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Astfel, hotărârea Instanţei de Fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, în sensul că anterior anului 1990, personalul din comerţul exterior, trimis în misiune permanentă în străinătate, se afla sub incidenţa Legii nr. 1/1971 privind activitatea de comerţ exterior, desfăşurând activităţi specifice funcţionarilor consulari, aplicabilă fiind şi Convenţia de la Viena din 1963 privind relaţiile consulare. În mod greşit recurentul consideră că definiţia din legislaţia actuală (Legea nr. 269/2003 privind Statutul corpului diplomatic şi consular) a gradului diplomatic sau consular se aplică şi pentru trecut.
De altfel, în sensul acestei interpretări, modificarea recentă a OG nr. 36/2003 publicată în M. Of. nr. 445/29 iunie 2007 a exclus necesitatea gradului diplomatic sau consular, acordat ca atare, menţinând celelalte condiţii, respectiv vârsta de 60 de ani, gradul complet de cotizare şi o vechime în muncă în structurile M.A.E. de cel puţin 18 ani.
Pentru considerentele menţionate, Înalta Curte apreciază că hotărârea Instanţei de Fond este legală şi temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 654 din 28 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 337/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 359/2008. Contencios → |
|---|
