ICCJ. Decizia nr. 334/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 334/2008
Dosar nr. 5571/2/2006
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 aprilie 2007 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, H.G. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2989 din 15 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Recurentul a solicitat admiterea recursului în sensul modificării parţiale a sentinţei civile nr. 2989/2/2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi dispunerea reintegrării sale în funcţia publică din care a fost destituit – aceea de şef administraţie adjunct al Administraţiei Finanţelor Publice a Judeţului Teleorman (D.S.F.P.). A mai solicitat obligarea A.N.A.F. Bucureşti la plata drepturilor salariale cuvenite pe întreaga perioadă, până la reintegrarea sa în funcţie.
În motivarea recursului, petentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond nu s-a pronunţat pe reintegrarea sa în funcţie şi plata drepturilor salariale cuvenite, deşi a solicitat acest lucru.
Sentinţa nr. 2989/2006 a Curţii de Apel Bucureşti a mai fost recurată şi de A.N.A.F., care a solicitat respingerea acţiunii promovate de H.G. şi menţinerea actului administrativ atacat. Recursul nu priveşte cererea de suspendare a executării actului atacat, întrucât această cerere de suspendare a fost respinsă de instanţa de fond.
În motivarea recursului s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a considerat că organul administrativ, în aplicarea sancţiunii disciplinare nu a avut în vedere dispoziţiile art. 33 alin. (3) din H.G. nr. 1210/2003 privind individualizarea sancţiunii disciplinare, respectiv faptul că nu s-ar fi ţinut seamă de împrejurarea că la data emiterii ordinului sancţionator, starea de incompatibilitatea încetase, urmare cererii voluntare a reclamantului şi că nu s-a ţinut seama de gravitatea şi consecinţele abaterii disciplinare.
De asemenea, se consideră de recurent că greşit instanţa de fond a apreciat că la aplicarea sancţiunii disciplinare nu s-ar fi ţinut seama de conduita funcţionarului public şi inexistenţa unor abateri disciplinare.
Recurentul a precizat că pentru fapta săvârşită cu vinovăţie de reclamant, singura sancţiune disciplinară este [conform art. 84 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici], destituirea din funcţia publică.
Recurentul şi-a dat demisia din funcţia de cenzor la SC C.S. SRL abia în decembrie 2005, în condiţiile în care demisia trebuia depusă (pentru încetarea stării de incompatibilitate) în 10 zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003, adică cel mai târziu la 01 mai 2003.
A mai precizat recurentul că ieşirea din starea de incompatibilitate a lui H.G. nu s-a făcut în mod voluntar, ci în urma controlului efectuat de A.N.A.F.
La 22 august 2007, prin cererea depusă la Dosarul nr. 5571/2/2006, H.G. a solicitat să se ia act că renunţă la judecata recursului de faţă. Această cerere a fost menţinută de mandatara petentului şi cu ocazia judecării în fond a cauzei.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că la 15 noiembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat admiterea acţiunii reclamantului H.G. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.
S-a anulat ordinul nr. 360 din 17 mai 2006 emis de pârât şi, potrivit art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-a respins cererea de suspendare a Ordinului nr. 360 din 17 mai 2006 emis de A.N.A.F.
Ca urmare a cererii din 12 aprilie 2007 formulată de H.G., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în şedinţa din camera de consiliu din 25 aprilie 2007, prin încheierea de la aceeaşi dată a admis cererea petentului şi a completat dispozitivul sentinţei civile nr. 2989 din 15 noiembrie 2006 în sensul că s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia din care a fost destituit prin ordinul nr. 360/2006 emis de pârât, precum şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite pe întreaga perioadă până la reintegrarea în funcţie.
Instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul nr. 360 din 17 mai 2006 emis de Preşedintele A.N.A.F., reclamantul H.G., şef administraţie la A.F.P. Alexandria, a fost destituit conform art. 64, art. 65 alin. (1), alin. (2) lit. j), art. 63 alin. (3) lit. e), alin. (4), art. 66 alin. (2), art. 84 alin. (1) lit. d) şi art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Aceasta întrucât reclamantul ar fi încălcat regimul incompatibilităţii, astfel cum este prevăzut în art. 94 din Legea nr. 161/2003, respectiv aceasta deţinea funcţia de cenzor la SC C.S. SRL Alexandria şi nu s-a conformat prevederilor art. 84 alin. (5) lit. b) din legea precizată, în sensul de a se retrage în termen de 10 zile calendaristice din funcţia de cenzor.
La baza aplicării sancţiunii disciplinare s-a avut în vedere raportul comisiei de disciplină din 11 mai 2006, prin care s-a constatat şi consemnat că reclamantul a încălcat regimul incompatibilităţii, potrivit art. 94 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei cu modificările şi completările ulterioare, fapta fiind calificată ca abatere disciplinară potrivit art. 65 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici. Reclamantul deţinea funcţia de cenzor la SC E. SA Alexandria şi SC C.S. SRL Alexandria.
Instanţa de fond a reţinut că fapta a fost constatată la 09 ianuarie 2006, sancţiunea disciplinară fiind aplicată la 17 mai 2006, dar potrivit adresei din 28 decembrie 2005 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Teleorman, reclamantul încetase să mai deţină calitatea de cenzor încă de la 01 februarie 2005. Deci, la data sesizării comisiei de disciplină, reclamantul îşi dăduse demisia din calitatea de cenzor deţinută la cele 2 societăţi comerciale private. S-a mai reţinut de instanţă că la aprecierea comisiei disciplinare prin destituirea din funcţia publică deţinută nu s-au avut în vedere gravitatea şi consecinţele abaterii disciplinare, conduita funcţionarului public, cât şi inexistenţa unor abateri disciplinare ale reclamantului.
Hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, astfel încât recursul declarat de A.N.A.F. va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Reclamantul, ce lucra în sistemul financiar de 15 ani, nu mai fusese sancţionat disciplinar, a avut o bună conduită, fiind premiat în mai multe rânduri, promovat în funcţie.
La data emiterii actului administrativ contestat nu mai fiinţa incompatibilitatea imputată reclamantului [potrivit art. 94 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu o altă funcţie publică, cu excepţia celei în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică. Funcţionarii publici nu pot deţine funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi remunerate sau neremunerate în cazul regiilor autonome, societăţilor comerciale şi în alte unităţi cu scop lucrativ din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociaţii familiale sau ca persoană fizică autorizată].
În aceste condiţii, actul administrativ nu mai răspunde efectiv dispoziţiilor art. 64, art. 65 alin. (1) şi (2), art. 66 alin. (2), art. 84 alin. (1) lit. d), art. 86 alin. (5) lit. a), precum şi art. 94 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003.
Pe de altă parte, deşi art. 94 prevede într-adevăr o singură sancţiune faţă de art. 65 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici (mustrare scrisă, diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni, suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare, retrogradarea în treptele de salarizare sau retrogradarea în funcţia publică pe o perioadă de până la 1 an, destituirea din funcţia publică) nu este nerelevant faptul că la data emiterii ordinului de destituire încetase incompatibilitatea reclamantului după cum şi sancţiunea disciplinară este tot o sancţiune ce intră în sfera sancţiunilor disciplinare prevăzute de art. 65 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, sancţiunile aplicate fiind necesar a fi corect individualizate.
Este relevant cauzei şi faptul că organul administrativ superior are atribuţii de control şi coordonare în organizarea executării şi executării în concret a legii care s-au exercitat în cauză cu întârziere, astfel încât faţă de ansamblul probelor cauzei, anularea actului administrativ de către instanţa de fond este o soluţie corectă.
Urmează totodată, a se lua act de renunţarea la judecata recursului de către reclamantul H.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de H.G. împotriva sentinţei civile nr. 2989 din 15 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor - A.N.A.F., împotriva sentinţei nr. 2989 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 19 din 25 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în camera de consiliu.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 329/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 339/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
