ICCJ. Decizia nr. 343/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 343/2008
Dosar nr. 2237/2/2007
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta R.M. a chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea hotărârii nr. 16407 din 15 februarie 2006 emisă de aceasta.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 25 decembrie 1944 în comuna Sinoe, judeţul Constanţa, în perioada strămutării părinţilor săi, ca urmare a Tratatului de la Craiova din 6 septembrie 1940 semnat între România şi Bulgaria. A mai arătat că tatăl său, numitul R.G., are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi că în cazul ei, în mod greşit pârâta nu i-a apreciat probele depuse în susţinerea cererii, dispunând neîntemeiat respingerea acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1441 din 29 mai 2007 a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 16407 din 15 februarie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 25 decembrie 1944-06 martie 1945, începând cu data de 01 ianuarie 2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că legea nu prevede în mod expres ca persoana în cauză să fi fost efectiv strămutată, ci să fi suferit persecuţii din motive etnice, or, în mod evident, reclamanta a suferit de pe urma schimbului de populaţie ale cărei efecte s-au extins în timp şi asupra persoanelor care s-au născut imediat după ce părinţii lor au fost strămutaţi.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii a Municipiului Bucureşti, care a susţinut, în esenţă, că nici reclamanta şi nici familia acesteia nu puteau fi persecutaţi etnic, întrucât aceasta s-a născut în România la data de 25 decembrie 1944 şi nu a părăsit niciodată teritoriul ţării, or persecuţia etnică a fost exercitată asupra cetăţenilor români aflaţi pe teritoriile ocupate, de către autorităţile străine.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se într-una din situaţiile strict determinate de lege.
Prin normele de aplicare a ordonanţei aprobată prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Nu poate fi primită critica din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare şi astfel persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate.
Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturi compensatorii nu cuprinde vreo limitare în această privinţă.
Cum reclamanta s-a născut la data de 25 decembrie 1944 în comuna Sinoie, judeţul Constanţa, unde părinţii săi erau strămutaţi din motive etnice în urma Tratatului încheiat la Craiova între România şi Bulgaria la data de 06 septembrie 1940, incontestabil ea a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile ce au decurs din statutul de refugiaţi al părinţilor săi astfel că, pe bună dreptate, instanţa de fond a dispus obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre reclamantei, prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 25 decembrie 1944-06 martie 1945, începând cu data de 01 ianuarie 2007.
Faţă de considerentele expuse şi având în vedere că nici din oficiu nu se constată temeiuri de casare a sentinţei, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1441 din 29 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 340/2008. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 346/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
