ICCJ. Decizia nr. 328/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 328/2008
Dosar nr. 6645/1/2007
Şedinţa publică de la 29 ianuarie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4096 pronunţată la 22 noiembrie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva Sentinţei nr. 123/F din 15 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Curtea reţine că, prin „persoană strămutată"; în altă localitate conform dispoziţiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice";.
În speţă, probatoriul administrat în cauză nu conduce la concluzia că părăsirea domiciliului s-ar fi datorat unor motive etnice.
A mai arătat Înalta Curte că, din declaraţia martorului D.L., martor audiat nemijlocit de instanţă, rezultă că părăsirea localităţii de domiciliu a fost hotărâtă de familia reclamantului, ca urmare a pierderii locului de muncă de către tatăl acestuia. Or, o atare situaţie nu reprezintă persecuţie etnică în accepţiunea textului de lege şi nu atrage incidenţa O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, act normativ ce vizează acordarea de măsuri reparatorii exclusiv persoanelor persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
La data de 11 iulie 2007, în temeiul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., S.E. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţate de Înalta Curte, arătând în esenţă că, dezlegarea dată cauzei este rezultatul unei greşeli materiale şi, că respingând recursul, instanţa nu a observat şi nu a analizat depoziţia martorului D.L.
Mai mult decât atât, există la dosarul de recurs hotărârea din 14 ianuarie 2005, prin care Casa Judeţeană de Pensii Covasna a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 a fratelui său S.A.
Examinând contestaţia în anulare de faţă, în lumina motivelor invocate şi în raport de prevederile legale incidente în cauză, Înalta Curte reţine că aceasta este întemeiată pentru următoarele consideraţiuni:
Contestaţia în anulare specială, ca o cale extraordinară de atac, de retractare, este reglementată de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., este admisibilă în situaţia în care soluţia pronunţată prin hotărârea instanţei de recurs, în cazul de faţă decizia nr. 4096, este rezultatul unei greşeli materiale.
Considerăm că, prin admiterea recursului formulat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei nr. 123/F pronunţată de Curtea de Apel Braşov, Înalta Curte a adoptat o soluţie greşită prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale rezultate din probele administrate nu a observat hotărârea din 14 ianuarie 2005 prin care Casa Judeţeană de Pensii Covasna a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 a fratelui său S.A.
Or, în cauză, este de necontestat că reclamantul a depus la dosar hotărârea din 14 ianuarie 2005, prin care Casa Judeţeană de Pensii Covasna a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 a fratelui său S.A.
O ultimă precizare, vizează jurisprudenţa Înaltei Curţi în materie.
Astfel, în speţă, se constată că prin Decizia nr. 41 din 7 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, privind recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în aplicarea în aplicarea dispoziţiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până ia 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, publicată în M. Of. al României. Partea I, nr. 833/05.12.2007, Curtea a constat că cetăţenii români, indiferent de naţionalitate, care au fost persecutaţi din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul Statului Român sau pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia altor state şi indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţie românească ori sub administraţia unui alt stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de textul de lege mai sus menţionat.
Instanţa de recurs a confundat datele din declaraţia martorului care este o evidentă eroarea materială, reţinând că părăsirea localităţii domiciliului nu s-ar fi datorat unor motive etnice, însă în cadrul aceleaşi familii, s-a considerat de comisie că unul dintre fraţi are calitatea de strămutat, iar celălalt nu. Ca urmare, acţiunea a fost în mod eronat respinsă ca o consecinţă a admiterii recursului declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov.
Având în vedere cele expuse, Curtea, în temeiul art. 320 C. proc. civ., va admite contestaţia în anulare, va anula decizia contestată, va respinge recursul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 123/2006 pronunţată de Curte de Apel Braşov, pe care o menţine.
Se reţine, prin motivele de recurs, că reclamantul S.E. nu face parte din categoriile de persoane care se încadrează în situaţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului în lumina dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., Curtea, constată că sentinţa nr. 123/F a Curţii de Apel Braşov este legală şi temeinică.
Aşadar, interpretarea corectă şi completă a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi modificată ulterior prin art. 1 din Legea nr. 586/2002 duce la concluzia că, independent de naţionalitate, cetăţenii români persecutaţi din motive etnice de regimurile instaurate în perioada de 6 septembrie 1940-6 martie 1945, dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile româneşti aflate sud ocupaţia altor state, indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţie românească sau sub dominaţia altui stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute în art. 1 lit. c) din Ordonanţă.
Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că tatăl reclamantului a fost dat afară de la fabrica de cărămidă la care lucra, iar familia a fost alungată din localitate de către legionari, părăsind localitatea de domiciliu T. şi stabilindu-se în Sf.G.
Faţă de cele mai sus reţinute recursul va fi respins, menţinându-se sentinţa nr. 123/2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.E. împotriva deciziei nr. 4096 din 22 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Desfiinţează decizia contestată, respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov declarat împotriva sentinţei civile nr. 123/F/2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 327/2008. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 329/2008. Contencios → |
|---|
