ICCJ. Decizia nr. 3396/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3396/2008
Dosar nr. 2042/33/2007
Şedinţa publică din 10 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 noiembrie 2007, reclamanţii Consiliul local al municipiului Cluj Napoca şi Municipiul Cluj Napoca au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi M.A.N., anularea parţială a anexei nr. 4 din HGnr. 1795/2006, respectiv a poziţiei din anexă care priveşte imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, Valea Gârbăului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că H.G nr. 1705/2006 încalcă dispoziţiile Legii nr. 213/1998, imobilul în litigiu fiind inclus în mod abuziv în inventarul centralizat al domeniului public al statului, fiind încălcate prevederile art. 9 alin. (2) din lege, care prevăd că „trecerea unui bun din domeniul public al unei unităţi administrativ - teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a Consiliului Judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a Consiliului Local".
Au mai susţinut reclamanţii că dreptul de proprietate publică al statului şi dreptul de administrare al M.A.N. asupra imobilului în litigiu nu au fost înscrise în C.F. pentru a fi opozabile terţilor, în C.F. nr. 3140 fiind înscris dreptul de proprietate în favoarea Municipiului Cluj Napoca.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 222 din 20 februarie 2008, a respins acţiunea reclamanţilor şi a admis cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtul M.A.N., în contradictoriu cu Statul Român prin M.E.F.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, se impune a fi stabilit cu prioritate titularul dreptului de proprietate asupra imobilului.
Astfel, instanţa a reţinut că procedura prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 nu se impune, deoarece, odată cu intrarea în vigoare a acestei legi, apartenenţa bunului în litigiu la domeniul public al statului a operat „ope legis", terenurile destinate exclusiv instrucţiei militare, deci şi poligonul militar Valea Gârbăului, fiind indicate în mod expres în anexa nr. 1 la lege, adică în proprietatea publică exclusivă a statului.
S-a mai reţinut că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu intră sub incidenţa excepţiei prevăzute de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, conform cărora sunt opozabile faţă de terţi, fără înscrierea în cartea funciară, drepturile reale dobândite de stat şi de orice persoană, prin expropriere şi prin efectul legii.
De asemenea, s-a reţinut că admiterea cererii de arătare a titularului dreptului echivalează cu recunoaşterea dreptului de proprietate al statului asupra imobilelor în litigiu.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii Consiliul local al municipiului Cluj Napoca şi Municipiul Cluj Napoca, motivând că soluţia pronunţată de instanţa de fond este criticabilă sub aspectul nelegalităţii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta arată că în mod greşit s-a reţinut că în cauză nu se impune parcurgerea procedurii prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 care prevede că „trecerea unui bun din domeniul public al unei unităţi administrativ - teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a Consiliului Judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a Consiliului Local.
Susţine recurenta, că HG nr. 1705/2006 încalcă dispoziţiile Legii nr. 213/1998 care erau în vigoare la data includerii imobilului în litigiu în inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul de interes naţional.
Chiar în ipoteza în care se consideră, că în conformitate cu anexa 1 din Legea nr. 213/1998, terenurile destinate exclusiv instrucţiei militare fac parte „ope legis" din domeniul public al statului, apartenenţa stabilită în această modalitate nu exclude aplicarea procedurii instituite de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.
Prin întâmpinare intimatul Guvernul României a solicitat respingerea recursului pentru aceleaşi apărări formulate la fondul cauzei privind tardivitatea plângerii prealabile, lipsa dovezilor privind calitatea procesual activă, respectiv dovada dreptului subiectiv sau interesului recunoscut de lege pe care Guvernul României l-a încălcat prin actul administrativ contestat.
HG nr. 1705/2006 este temeinică şi legală, fiind adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituţia României republicată şi al art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare.
Actul administrativ atacat, nu vatămă nici un drept al recurenţilor - reclamanţi, deoarece potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, acesta nu are natură constitutivă de drepturi.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Cu privire la cele două excepţii invocate prin întâmpinare de Guvernul României, atât la fondul cauzei cât şi în recursul formulat de reclamantă, instanţa constată că în mod corect au fost respinse, sub acest aspect hotărârea nefiind recurată, în raport de prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a consemnărilor din cartea funciară privind calitatea de administrator al bunurilor imobile în litigiu şi a competenţelor prevăzute de lege în administrarea bunurilor din patrimoniul public şi privat, justificând astfel un interes legitim public din perspectiva prevederilor legale invocate pentru formularea acţiunii.
Terenul în litigiu este înscris în CF nr. 3140 Floreşti, nr. top 1866 - în suprafaţă de 90.818 mp.; nr. top 1870 - în suprafaţă de 7.710 mp; nr. top 1871 - în suprafaţă de 15.071 mp; nr. top 1872 - în suprafaţă de 1.401 mp; nr. top 1873 - în suprafaţă de 1.260 mp, având ca titular al dreptului de proprietate Municipiul Cluj, suburbia Cluj Mănăştur.
Justificând un interes în formularea de acţiuni ce vizează anularea parţială a anexei nr. 4 din HG nr. 1705/2006, respectiv a poziţiei din anexa care priveşte imobilul situat în Municipiul Cluj Napoca, Valea Gârbăului, excepţia lipsei calităţii procesual active este nefondată.
Plângerea prealabilă formulată împotriva actului administrativ contestat a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 respectiv de la data luării la cunoştinţă ce coincide cu data comunicării a anexei 4 din HGnr. 1705/2006.
Critica de nelegalitate a sentinţei atacate este nefondată, având în vedere că în mod corect prima instanţă a reţinut că procedura prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 nu se impune, apartenenţa imobilului situat în Municipiul Cluj Napoca, poligonul militar Valea Gârbăului, teren destinat exclusiv instrucţiei militare, a operat „ope legis". Conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, devenit art. 136 alin. (3) după republicare, din cele prevăzute la pct. 1din anexă, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naţional, declarate ca atare prin lege.
La pct. 1 din anexa la legea sus-menţionată la nr. crt. 23 sunt enumerate ca bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului, terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţi ale M.A.N.
Imobilul înscris în anexa 4 din actul administrativ contestat, a fost validat ca făcând parte din inventarul bunurilor din domeniul public al statului prin HGnr. 1045/2000, inventar aprobat succesiv prin hotărâri de guvern, ultimul inventar centralizat fiind aprobat prin HG nr. 1705/2006 a cărei anulare parţială s-a solicitat în cauză.
Recurenta - reclamantă nu contestă situaţia menţionată, însă apreciază că pentru includerea imobilului în inventarului bunurilor ce fac parte din domeniul public era necesar ca să fie emisă o hotărâre de consiliul local prin care să se dispună trecerea bunului din domeniul public al municipiului în domeniu public de interes naţional.
Terenul în litigiu a fost expropriat pentru cauza de utilitate publică conform art. 1 din Legea pentru reforma agrară din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, aprobată prin Decretul nr. 3610/1921.
În mod corect s-a reţinut că nu se impunea parcurgerea procedurii prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 raportat la dispoziţiile constituţionale din 1952 şi 1965 sub imperiul cărora nu se făcea distincţie între domeniul public de interes local şi cel de interes naţional.
Prin HG nr. 283/1992 s-a aprobat transmiterea fără plată, din administrarea unităţilor deţinătoare, în administrarea M.A.N., a bazei materiale de instrucţie a gărzilor naţionale, fiind pusă astfel în aplicare prin H.C.L. a Municipiului Cluj Napoca nr. 59/1992.
Imobilul este înscris în inventarul bunurilor aflate în domeniul public al statului şi administrarea M.A.N., iar instanţa de fond a reţinut că recurenţii - reclamanţi nu au dovedit că acest teren ar figura înscris în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Municipiului Cluj Napoca.
Pentru aceste considerente, constatând ca nefondate criticile de nelegalitate, conform prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamanţi a fost respins şi menţinută hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul local al municipiului Cluj Napoca şi Municipiul Cluj Napoca împotriva sentinţei civile nr. 222 din 20 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3376/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3402/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
