ICCJ. Decizia nr. 3450/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3450/2008
Dosar nr. 7739/2/2007
Şedinţa publică din 14 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 noiembrie 2007, reclamanţii C.I., D.E., G.C., I.G., I.M., M.R.D., P.E., S.V., Ş.M., T.M., V.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C.N.A.S., C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi M.E.F., obligarea acestora la plata sumelor reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004 - 2005, actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, în calitate de funcţionari publici în cadrul C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, sunt îndreptăţiţi la acordarea drepturilor băneşti reprezentând primele de concediu pe anii 2004 - 2005, în temeiul prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
Au menţionat că, deşi prin legile bugetare s-a suspendat acordarea acestor drepturi, anularea lor nu este posibilă, faţă de dispoziţiile constituţionale, fiind vorba despre un drept câştigat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 432 din 12 februarie 2008, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.C. şi a respins, în consecinţă, acţiunea formulată de reclamanţi împotriva M.E.F. şi a respins excepţia lipsei de obiect a cererii.
Totodată, a admis acţiunea şi a obligat pârâtele C.N.A.S. şi C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului la plata sumelor reprezentând contravaloarea primei de concediu pentru perioada 2004 - 2005, actualizate cu rata inflaţiei de la data scadenţei până la data plăţii efective.
Instanţa a reţinut că pârâtul M.E.F. nu are calitate procesuală întrucât, în temeiul art. 28 lit. e) din Legea nr. 500/2002 această autoritate elaborează proiectele legilor bugetare neavând printre atribuţiile sale şi pe aceea de a plăti fonduri din bugetul de stat.
În ceea ce priveşte fondul acţiunii, instanţa a reţinut că soluţia se impune, având în vedere că, în temeiul art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea drepturilor salariale solicitate.
Că, deşi aceste dispoziţii legale au fost suspendate prin legile bugetare, suspendarea nu echivalează cu o anulare a dreptului, astfel încât, la încetarea suspendării, se impunea plata drepturilor salariale respective.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta C.N.A.S., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Recurenta a susţinut, pe cale de excepţie, că, potrivit prevederilor art. 266 şi art. 267 din Legea nr. 95/2006, nu are calitate procesuală pasivă, instanţa de fond obligând-o în mod eronat în solidar cu pârâta C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului la plata drepturilor în litigiu.
A mai arătat, tot pe cale de excepţie, că cererea este lipsită de obiect, având în vedere că, în temeiul dispoziţiilor OUG nr. 146/197, intimaţii - reclamanţi urmează să primească aceste drepturi în condiţiile prevăzute în acest act normativ.
Pe fondul cauzei, recurenta - pârâtă a criticat soluţia instanţei susţinând, în esenţă, că, prin legi succesive ale bugetului de stat, au fost suspendate prevederile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
S-au invocat, de asemenea, dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, potrivit cărora, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată cu indicarea duratei suspendării, care în cauză a fost până la 31 decembrie 2006.
Recursul se va admite, în sensul şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit prevederilor art. 266 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, C.N.A.S. este instituţie publică, autonomă, de interes naţional, cu personalitate juridică, având ca principal obiect de activitate asigurarea funcţionării unitare şi coordonarea sistemului de asigurări sociale de sănătate din România.
În conformitate cu dispoziţiile art. 267 din aceeaşi lege, casele de asigurări sunt instituţii publice, cu personalitate juridică şi cu bugetele proprii, în subordinea C.N.A.S.
Casele de asigurări colectează contribuţiile persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către A.N.A.F. şi gestionează bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor Legii nr. 95/2006, asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local şi pot derula şi dezvolta, în activităţi pentru valorizarea fondurilor gestionate.
Din interpretarea prevederilor legale menţionate, rezultă că existenţa unui raport juridic de subordonare a caselor de asigurări de sănătate judeţene faţă de C.N.A.S. nu presupune şi preluarea de către aceasta a drepturilor şi obligaţiilor acestora.
În consecinţă, legitimarea procesuală pasivă în prezenta cauză nu aparţine C.N.A.S., ci C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului; care este titulara obligaţiei în raportul juridic dedus judecăţii, întrucât raportul juridic de drept material este stabilit în mod strict între intimaţii - reclamanţi, în calitate de salariaţi ai C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi această casă de asigurări.
Având în vedere că, după cum s-a arătat, C.N.A.S. nu este parte în raportul de drept material dedus judecăţii şi nu are, prin urmare, nici calitate procesuală pasivă, în mod eronat instanţa de fond a admis acţiunea reclamanţilor şi faţă de această autoritate, obligând-o în solidar la plata drepturilor litigioase.
În concluzie, recursul pârâtei se va admite, se va modifica sentinţa atacată, în sensul că se va admite în parte acţiunea reclamanţilor împotriva C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, care va fi obligată la plata drepturilor solicitate şi se va respinge acţiunea faţă de pârâta C.N.A.S., pentru lipsa calităţii procesuale pasive, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În raport cu dezlegarea dată recursului, nu se mai impune analizarea motivelor invocate de recurentă pe fondul cauzei şi cu privire la excepţia lipsei de obiect a cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C.N.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 432 din 12 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii Ş.M., I.G., M.R.D., S.V., P.E., C.I., T.M., I.M., G.C., V.V., şi D.E. împotriva C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului pe care o obligă la plata către reclamanţi a primelor de concediu pentru perioada 2004 - 2005, în cuantum actualizat cu rata inflaţiei, de la data scadenţei până la data plăţii efective.
Respinge acţiunea reclamanţilor faţă de pârâta C.N.A.S. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3449/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3451/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
