ICCJ. Decizia nr. 3451/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3451/2008
Dosar nr. 1582/35/2007
Şedinţa publică din 14 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 13 decembrie 2007 în dosarul nr. 323/11/CA/2007, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a sesizat Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 400/2004 emis de M.A.I., excepţie formulată de reclamantul B.G.R., în contradictoriu cu pârâţii M.A.I. şi I.P.J. Bihor şi a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 4 alin. (1) şi (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea excepţiei.
Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 42/CA/2008 din 10 martie 2008 a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 400/2004 emis de M.A I.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 11 alin. (4), art. 23 şi ale art. 4 din Legea nr. 554/2004, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, potrivit cărora pe calea excepţiei de nelegalitate s-ar putea cenzura numai legalitatea actelor administrativ unilaterale, nu şi a celor normative (cum este cazul în speţă), acestea din urmă putând fi atacate oricând, dar numai pe calea unei acţiuni directe, în anulare.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, B.G.R., solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Recurentul - reclamant a susţinut, în esenţă, că inadmisibilitatea trebuia situată, în temeiul art. 137 C. proc. civ., în categoria excepţiilor peremptorii de fond şi că instanţa trebuia să o pună obligatoriu în discuţia părţilor, or, în cauză, această excepţie nu a fost pusă în dezbaterea părţilor, astfel încât, în ceea ce îl priveşte, nu a putut să îşi exprimepunctul de vedere cu privire la inadmisibilitatea cererii sale.
Critica este fondată.
Din analiza practicalei sentinţei atacate, rezultă că prima instanţă a pus în dezbaterea părţii prezente, respectiv a reclamantului, fondul excepţiei de nelegalitate pe care acesta a invocat-o iar, după deliberări, a respins excepţia ca inadmisibilă, fără a pune însă în discuţia părţii această inadmisibilitate.
Procedând astfel, instanţa a încălcat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil ale părţilor, precum şi principiile oralităţii şi contradictorialităţii, astfel încât a pronunţat o hotărâre nelegală şi, pentru a nu frustra părţile de o cale de atac, se impune casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza întâi şi al art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru ca aceasta să pună în dezbaterea părţilor excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul B.G.R. împotriva sentinţei civile nr. 42/CA/2008 din 10 martie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3450/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3455/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
