ICCJ. Decizia nr. 3429/2008. Contencios. Anulare acte privind reglementarea concurenţei(componentă ajutor de stat, componentă concurentă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3429/2008
Dosar nr. 4880/2/2006
Şedinţa publică din 13 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea formulată la 22 martie 2007, SC N.C. SRL Petroşani a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 137 din 17 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 4880/2/2006 în contradictoriu cu Consiliul Concurenţei.
În motivarea recursului, petenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a făcut aplicarea Legii nr. 143/1999 şi a stabilit că plângerea împotriva actului administrativ contestat - Decizia nr. 52 din 9 martie 2006 a Consiliului Concurenţei - este tardivă, invocând Legea nr. 554/2004, în raport de care plângerea ar fi formulată în termen.
Din acele cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa civilă nr. 137 din 17 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii invocată şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC N.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, ca tardiv formulată.
Instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea înregistrată la 5 mai 2006 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta, SC N.C. SRL, a solicitatîn contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei anularea deciziei nr. 52 din 9 martie 2006 ca nelegală şi netemeinică, în partea ce o priveşte, respectiv capitolul VII pct. 16 şi capitolul VIII art. 16, cu consecinţa exonerării sale de plata sumei de 89.737,6 lei (ron) cu titlu de ajutor de stat şi respectiv a sumei 20.504,6 ron cu titlul de dobânzi.
Pârâtul prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea contestaţiei formulate de reclamantă ca nefondată, arătând că în fapt aceasta nu mai poate beneficia de facilităţile prevăzute de OG nr. 24/1998 cu modificările ulterioare, întrucât acestea au fost acordate peste limita maximă a intensităţii brute a ajutorului de stat fiind ilegale şi incompatibile cu un mediu concurenţial.
În temeiul art. 16 din decizie, a precizat Consiliul Concurenţei, recurenta a beneficiat de un ajutor de stat ilegal şi necompatibil, până la data de 30 iunie 2005 de 89.737,36 lei (ron) (pe perioada în care a beneficiat necuvenit de ajutorul de stat respectiv).
Pârâtul a mai precizat că Decizia contestată a fost emisă în baza investigaţiei din oficiu, deschisă şi desfăşurată potrivit Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, în verificările efectuate fiind implicat şi furnizorul ajutorului de stat, respectiv M.F.P. Cu ocazia verificărilor s-a constatat că (având în vedere valoarea investiţiei non create şi cea a ajutorului primit) s-a depăşit nivelul maxim admis al intensităţii brute de 50 % a ajutorului de stat acordat.
Instanţa de fond a constatat prin sentinţa atacată în cauză că Decizia nr. 52 din 9 martie 2006 privind măsurile de sprijin financiar, acordate peste limita de intensitate admisă unui număr de 20 de agenţi economici, printre care şi reclamanta, ce activează în zonele defavorizate, a fost emisă de Consiliul Concurenţei, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată.
Acest act normativ (a precizat instanţa de fond), stabileşte o procedură specială, derogatorie de la prevederile art. 7 al Legii nr. 554/2004, în sensul că, termenul pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ, respectiv al Curţii de Apel competente, pentru contestarea deciziilor emise de Consiliul Concurenţei, în acest domeniu este de 30 de zile de la publicarea acestora, conform art. 29 din lege.
Cum Decizia nr. 52 din 9 martie 2006 a Consiliului Concurenţei emisă în temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/1999, republicată, privind ajutorul de stat, nu a fost contestată în termenul legal, s-a respins acţiunea recurentei ca tardiv formulată.
Recursul declarat în cauză va fi respins conform art. 312 C. proc. civ., fiind nefondat.
Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, constituie dreptul comun în materia contestării actelor administrative. Legea nr. 143/1999 aşacum a fost modificată constituie reglementarea specială privind materia specială a ajutorului de stat aşa cum se arată în art. 1 al legii privind scopul legii.
Aşa fiind prevederile acestei legi au prioritate faţă de dispoziţiile cu caracter general al Legii nr. 554/2004 care este dreptul comun în materia conteciosului administrativ şi fiscal.
Aşa fiind în mod corect s-a constatat de instanţa de fond tardivitatea formulării acţiunii în cauză de reclamantă, potrivit art. 29 din Legea nr. 143/1999 privind atacarea deciziilor Consiliului Concurenţei care se poate face „în termen de 30 de zile de la publicare", termen prevăzutîn legea specială.
Invocarea de către reclamantă a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 numai pentru că dispoziţiile acesteia şi care reprezintă dreptul comun în materia atacării actelor administrative, îi sunt neconvenabile este nelegală.
Susţinerea ulterioară peste termenul instituit de art. 303 C. proc. civ., privind motivele de recurs în sensul că recurenta ar fi depus în termen la Consiliul Concurenţei cererea de atacare a deciziei nr. 52 din 9 martie 2006 a Consiliului Concurenţei este nerelevantă cauzei cât timp atât în Legea nr. 21/1996 privind concurenţa cât şi în Legea nr. 143/1999 se prevede expres că: dreptul de atac împotriva deciziilor Consiliului Concurenţei se exercită în 30 de zile de la comunicare la Curtea de Apel Bucureşti.
Mai mult în cuprinsul deciziei nr. 52 din 9 martie 2006, la pagina 36 din decizie se precizează clar că Decizia poate fi atacată la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare. Neatacând în termen actul administrativ în mod corect s-a reţinut tardivitatea formulării acţiunii recurentei - reclamante.
Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC N.C. S.R.L. Petroşani împotriva sentinţei civile nr. 137 din 17 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3417/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3444/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
