ICCJ. Decizia nr. 3456/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3456/2008
Dosar nr. 216/64/2008
Şedinţa publică din 14 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 februarie 2008, reclamantul F.D.G. din judeţul Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România:
- anularea Deciziei nr. 150 din 27 decembrie 2007 emisă de pârâtă;
- obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în sensul restituirii în natură a imobilului situat în Braşov, str.Cărămidăriei şi, în subsidiar, în sensul acordării de despăgubiri;
- obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere în emiterea deciziei, de la data pronunţării hotărârii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în mod nelegal, prin Decizia contestată, pârâta i-a respins cererea de retrocedare a imobilului menţionat, pe motiv că nu ar fi dovedit că este continuatorul recunoscut al persoanei juridice, respectiv G.E.G. din România, de la care imobilul a fost preluat de către Statul Român prin Legea nr. 485/1944.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 14 aprilie 2008 a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 8857/197/2007 al Judecătoriei Braşov, precum şi trimiterea dosarului în arhivă spre conservare până la stăruinţa părţii interesate sau alte dispoziţii ale instanţei.
Împotriva sus menţionatei încheieri a declarat recurs pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 244 alin .(1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că, în calitate de pârâtă, nu şi-a dat acordul pentru suspendarea judecăţii iar, pe de altă parte, intimatul - reclamant nu a făcut dovada, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din OUG nr. 83/1999 şi ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, că deţine calitatea de persoană îndreptăţită, respectiv că este continuatorul fostului titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, deşi i s-a pus în vedere în mai multe rânduri şi a avut la dispoziţie un interval de timp de peste un an şi jumătate.
A mai arătat recurenta că intimatul - reclamant avea obligaţia să completeze dosarul aferent cererii de retrocedare cu actele doveditoare, în termen de 60 de zile de la data când i s-a adus la cunoştinţă acest aspect, deci anterior soluţionării cererii de retrocedare, astfel încât existenţa dosarului nr. 8857/197/2007 pe rolul Judecătoriei Braşov, care are ca obiect constatarea calităţii de continuator al F.D.G. din judeţul Braşov, nu este de natură a conduce la suspendarea prezentei pricini.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „Instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept, care face obiectul unei alte judecăţi".
În mod eronat recurenta susţine că prima instanţă a aplicat greşit prevederile legale mai sus citate.
După cum s-a făcut dovada prin certificatul emis de grefa Judecătoriei Braşov şi copia cererii de chemare în judecată, depuse de intimatul - reclamant în sprijinul cererii sale, obiectul dosarului nr. 8857/197/2007 îl constituie tocmai constatarea calităţii F.D.G. din judeţul Braşov de continuator al G.E.G. din România, persoană juridică titulară a dreptului de proprietate asupra bunurilor a căror retrocedare se solicită.
Este evident că, între prezenta cauză, ce are ca obiect anularea deciziei prin care recurenta - pârâtă a respins cererea de retrocedare formulată de intimatul - reclamant, pe motiv că nu a dovedit că este continuatorul recunoscut al persoanei juridice titulare şi pricina ce formează obiectul dosarului nr. 8857/197/2003 al Judecătoriei Braşov, care are ca obiect tocmai constatarea acestei calităţi, există acea strânsă legătură impusă de prevederile procedurale drept condiţie a suspendării judecăţii.
Se constată deci că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., încheierea atacată fiind legală şi temeinică.
Susţinerile recurentei, privind faptul că intimatul trebuia să facă dovada acestei calităţi înainte de promovarea acţiunii, respectiv la momentul depunerii cererii sau după ce i s-a solicitat de către comisie, sunt apărări de fond, care urmează a fi avute în vedere la momentul analizării legalităţii deciziei contestate, ele neavând relevanţă cu privire la aspectele procedurale ale suspendării judecăţii în temeiul invocat.
Faţă de cele expuse şi în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România împotriva Încheierii din 14 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 216/C4/2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3455/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3477/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
