ICCJ. Decizia nr. 359/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 359/2008
Dosar nr. 8692/1/2007
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 2 august 2005, reclamanta SC L.I.P.C. SA a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României, anularea Hotărârii nr. 767 din 14 iulie 2005 emisă de pârât, prin care s-a stabilit conţinutul mandatului acordat A.V.A.S., în vederea semnării contractului privind obligaţiile asumate şi rezultate din privatizarea SC S. SA Călăraşi şi prin constituirea SC D. SA cu S.A.G. Elveţia şi SC S. SA, hotărâre dată în aplicarea OUG nr. 68/2005.
Reclamanta a solicitat de asemenea şi suspendarea hotărârii de guvern sus menţionată până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a fondului cauzei, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În cauză a formulat cerere de intervenţie accesorie, în interesul Guvernului, A.V.A.S., cerere admisă în principiu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1928 din 4 iulie 2007, a respins acţiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost completată, respingând totodată şi cererea acesteia de sesizare a C.C. cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor pct. 2 din OUG nr. 86/2005 aprobată prin Legea nr. 341/2005 şi Legea nr. 439/2004, prin care s-a aprobat OUG nr. 40/2004.
Instanţa a reţinut că, în condiţiile în care unicul aliniat al Hotărârii de Guvern atacate stabileşte conţinutul mandatului acordat A.V.A.S. în vederea semnării unui contract privind obligaţiile asumate şi rezultate din privatizarea SC S. SA, dispoziţiile legale invocate de reclamantă în susţinerea cererii sale, respectiv art. 17 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, art. 3 alin. (1) din OG nr. 44/2002 şi art. 22 din OUG nr. 51/1998, nu au legătură cu actul administrativ a cărei nulitate se solicită a fi constatată.
În acest sens, Instanţa a apreciat că dispoziţiile legale sus menţionate nu au legătură cu conţinutul Hotărârii de Guvern atacate întrucât Legea nr. 137/2002 instituie cadrul juridic al privatizării în România, iar prin OUG nr. 68/2005 se reglementează o situaţie juridică particulară, art. 3 alin. (1) din OG nr. 44/2002 se referă la stabilirea preţului stabilit prin negociere directă pentru vânzarea activelor, iar art. 22 din OUG nr. 51/1998 priveşte operaţiunea de valorificare a creanţelor A.V.A.S., concretizată în speţă prin actul de vânzare - cumpărare din 2004, a cărei încheiere este reglementată prin OUG nr. 49/2004 raportat la Legea nr. 24/2000, prin derogare de la dispoziţiile OG nr. 44/2002.
S-a mai reţinut că exigenţa Constituţiei este îndeplinită prin publicarea din 7 martie 2007 întrucât prin art. 108 alin. (4) nu se stabileşte un termen limită pentru publicarea în M. Of. şi de asemenea că, mandatul acordat A.V.A.S. - ului respectă prevederile art. 1128 şi urm. C. civ., privitoare la novaţie, întrucât SC T. SA deşi apare ca un nou partener, acesta are o participaţie de 100% în S.A.G. Elveţia, nota de fundamentare a OUG nr. 68/2005 explicând raţiunile pentru care această societate a dobândit calitatea de acţionar în SC D. SA, precum şi faptul că novaţia respectivă este una din condiţiile suspensive din contractul de vânzare - cumpărare acţiuni, dintre S.A.G. ELVEŢIA şi G.T.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs - reclamanta SC L.I.P.C. SA, care a invocat ca temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că hotărârea este nelegală, Instanţa de Fond neobservând că HG nr. 767/2005:
- este lovită de inexistenţă, nefiind publicată în M. Of. al României, potrivit art. 108 alin. (4) din Constituţie;
- este nelegală pentru faptul că nu respectă prevederile OUG nr. 68/2005 în ceea ce priveşte desemnarea partenerului străin din contractul încheiat cu privire la constituirea societăţii mixte SC D. SA Călăraşi.
A.V.A.S. a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului, susţinând, în esenţă, că HG nr. 767/2005 a fost adoptată şi publicată cu respectarea prevederilor art. 108 din Constituţie, revizuită şi a dispoziţiilor OUG nr. 68/2005.
Recursul este nefondat.
Instanţa de Fond a reţinut în mod corect că HG nr. 767/2005 a fost adoptată pentru stabilirea conţinutului mandatului acordat A.V.A.S. în conformitate cu art. 2 din OUG nr. 68/2005 pentru modificarea OUG nr. 3/2004 privind finalizarea investiţiei „Turnătoria de tuburi de presiune din fontă ductilă" pe platforma S.C. şi stabilirea unor măsuri pentru finalizarea proiectului SC D.SA Călăraşi.
Mai exact, prin articolul unic al HG nr. 767/2005 a fost stabilit conţinutul mandatului acordat A.V.A.S. în vederea semnării unui contract privind obligaţiile asumate şi rezultate din privatizarea SC S. SA Călăraşi prin constituirea societăţii mixte SC D. SA Călăraşi, cu S.A.G. Elveţia şi SC S. SA Călăraşi, prevăzut în anexa care face parte integrantă din această hotărâre.
Printr-o cerere de completare a acţiunii, recurenta - reclamată a invocat, la 30 mai 2007, nulitatea absolută a HG nr. 767/2005 ca urmare a nepublicării în M. Of. al României a anexei acestei hotărâri.
Instanţa de Fond a reţinut în mod corect că acest motiv este lipsit de temei, anexa HG nr. 767/2005 fiind publicată în temeiul HG nr. 1699/2005, ceea ce satisface cerinţele art. 108 alin. (4) din Constituţie, republicată, astfel că susţinerile, respectiv criticile vizând acest aspect, sunt lipsite de temei legal.
Societatea comercială recurentă, prin alte susţineri şi, respectiv, critici, a afirmat că Instanţa de Fond nu a observat că HG nr. 767/2005 este nelegală pentru că nu respectă OUG nr. 68/2005.
Într-adevăr, aşa cum s-a reţinut mai sus, HG nr. 767/2005 a fost adoptată în baza art. 2 alin. (2) din OUG nr. 68/2005.
Prin OUG nr. 68/2005, aprobată fără modificări sau completări prin Legea nr. 341/2005, a fost modificată OUG nr. 3/2004 privind finalizarea investiţiei „Turnătoria de tuburi sub presiune din fontă ductilă" pe platforma S.C. şi stabilirea unor măsuri pentru finalizarea proiectului SC D. SA Călăraşi.
La art. 2 alin. (1) din această ordonanţă de urgenţă a fost mandatat A.V.A.S. să negocieze şi să semneze cu S.A.G. ELVEŢIA şi cu SC S. SA Călăraşi prin constituirea societăţii mixte SC D. SA Călăraşi, iar la art. 2 alin. (2) s-a prevăzut că, pe de altă parte, conţinutul mandatului va fi aprobat de Guvern.
Deci, cu alte cuvinte, Guvernul a fost împuternicit prin ordonanţa de urgenţă să stabilească limitele şi conţinutul mandatului A.V.A.S., ceea ce a şi făcut prin HG nr. 767/2005, astfel că susţinerea recurentei - reclamante că această hotărâre ar fi nelegală în raport cu OUG nr. 68/2005 este lipsită de temei.
De altfel, chiar recurenta - reclamantă a invocat în faţa Instanţei de Fond excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 68/ 2005 care a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din 22 martie 2006, irevocabilă prin Decizia nr. 1256 din 28 februarie 2007 a secţiei de contencios administrativ şi fiscal al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În concluzie, având în vedere că HG nr. 767/2005 a fost adoptată în baza şi în limitele art. 2 alin. (2) din OUG nr. 68/2005, care nu a fost declarată neconstituţională, fiind aprobată fără modificări sau completări prin Legea nr. 341/2005, soluţia Instanţei de Fond este legală şi temeinică, astfel că recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC L.I.P.C. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1928 din 4 iulie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 358/2008. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 360/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
