ICCJ. Decizia nr. 365/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 365/2008
Dosar nr. 2829/2/2007
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 23 aprilie 2007, reclamantul M.P.N.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, B.I.A.Ş. şi B.L., anularea dispoziţiei din 8 noiembrie 2006 emisă de pârâta I, prin care s-a dispus restituirea în natură, către pârâţii II şi III, a imobilului situat în Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2013 din 4 septembrie 2007, a admis excepţia de necompetentă materială invocată de pârâţii B.I.A.Ş. şi B.L. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut că actul contestat fiind o dispoziţie prin care Primarul Municipiului Bucureşti a restituit un imobil în natură, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind emis în regim de putere publică, ci în cadrul îndeplinirii obligaţiilor corelative unui drept subiectiv civil, dreptul de restituire în natură, sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că, pricina neavând ca obiect controlul legalităţii unui act administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei nu aparţine Instanţelor de contencios administrativ, ci instanţelor civile, astfel cum rezultă şi din interpretarea prin analogie a prevederilor art. 23 alin. (8), art. 30 alin. (2) şi art. 33 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul M.P.N.G., care a susţinut în esenţă, că soluţia Curţii de Apel este nelegală, reluând apărări privind fondul cauzei.
Recursul este nefondat.
Instanţa de Fond a reţinut în mod corect că obiectul acţiunii cu care a fost învestită îl constituie anularea dispoziţiei din 8 noiembrie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti pentru restituirea în natură a apartamentului situat în imobilul din Bucureşti.
Este adevărat că această dispoziţie are caracterul unui act administrativ, care însă a fost emis de autoritatea competentă în temeiul art. 7 alin. (6), art. 9 şi art. 25 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Or, din interpretarea prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată în M. Of. nr. 798 din 2 septembrie 2005, rezultă că deciziile şi, respectiv, dispoziţiile emise de autorităţile competente pentru restituirea/ nerestituirea bunurilor imobile pot fi atacate la secţia civilă a Tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entităţii emitente.
Astfel fiind, rezultă că soluţia Curţii de Apel este nelegală şi temeinică, Tribunalul Bucureşti, secţia civilă, fiind Instanţa competentă cu soluţionarea cauzei, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.P.N.G. împotriva sentinţei civile nr. 2013 din 4 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 361/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 367/2008. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
