ICCJ. Decizia nr. 3692/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3692/2008

Dosar nr. 6737/2/2007

Şedinţa publică din 24 octombrie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 26 septembrie 2007, reclamanţii T.M., C.L., P.P., G.V., D.D.G., C.M., A.O., D.D., I.G. şi A.D. au solicitat obligarea pârâţilor M.M.D.D. şi M.E.F. la plata primelor de vacanţă pentru anii 2001 - 2006 actualizate cu indicele de inflaţie.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, „funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".

Ulterior, prin art. 3 alin. (1) din OUG nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţilor judecătoreşti s-a dispus suspendarea aplicării acestui articol cu privire la prima de concediu, prin legile bugetului de stat, însă suspendarea dreptului la prima de vacanţă pentru perioada 2001 - 2006 nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect doar imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exerciţiul său, această suspendare încetând la data de 31 decembrie 2006.

Prin sentinţa civilă nr. 3181 din 5 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile netimbrării şi a prescripţiei dreptului la acţiune, invocate de pârâtul M.M.D.D. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.F. A admis acţiunea formulată de reclamanţii T.M., C.L., P.P., G.V., D.D.G., C.M., A.O., D.D., I.G. şi A.D., în contradictoriu cu pârâţii M.M.D.D. şi M.E.F. A obligat pârâţii să plătească reclamanţilor primele de vacanţă pentru anii 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective. A obligat pârâţii la 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că exerciţiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat pe perioada 2001 - 2006 însă suspendarea exerciţiului dreptului nu echivalează cu stingerea acestuia, ci are ca efect imposibilitatea temporară a realizării lui astfel încât suspendarea nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, aceasta însemnând însăşi înlăturarea dreptului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.E.F.

Recurentul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.F., în calitatea sa de pârât în cauza dedusă judecăţii, susţinând că pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligat să plătească reclamanţilor primele de vacanţă pentru anii 2001 - 2006 ar duce la nesocotirea Legii nr. 500/2002 prin care este reglementată procedura bugetară şi, totodată, ar fi pus în imposibilitate de executare a respectivei hotărâri, întrucât Decizia finală privind conţinutul bugetului nu îi aparţine.

S-a mai susţinut că între recurent şi intimaţii - reclamanţi nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea în judecată a acestei instituţii ca pârât, drepturile salariale fiind plătite numai de angajator, în speţă M.M.D.D.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis, a se dispune modificarea parţială a sentinţei şi respingerea acţiunii faţă de pârâtul - recurent M.E.F. pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia.

Astfel, Curtea reţine că situaţia de fapt a fost corect stabilită, reclamanţii având calitatea de funcţionari publici, fiindu-le pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora funcţionarii publici au dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Instanţa a soluţionat însă în mod greşit cererea de chemare în judecată a M.E.F., având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acţiune în contencios administrativ, nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să nu fi soluţionat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat de a rezolva o cerere reclamantului referitoare la un drept sau interes legitim.

Or, recurentul nu a emis niciun act administrativ de natură să-i vatăme pe reclamanţi într-un drept al lor ori într-un interes legitim.

Atribuţiile acordate M.E.F. în elaborarea şi gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituţiei la plata unor drepturi salariale către angajaţi ai altui minister, ordonator principal de credite, raporturile de serviciu existând exclusiv între reclamanţi şi M.M.D.D.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate împotriva recurentului - pârât M.E.F. pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 3181 din 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanţii T.M., C.L., P.P., G.V., D.D.G., C.M., A.O., D.D., I.G. şi A.D. în contradictoriu cu pârâtul M.E.F., pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2008.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3692/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs