ICCJ. Decizia nr. 3662/2008. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3662/2008
Dosar nr. 826/45/2007
Şedinţa publică din 23 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la Judecătoria Iaşi reclamantul P.T. în contradictoriu cu pârâta SC V.C. SRL a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 18 iulie 2003, emis de Ministerul Agriculturii, Apelor şi Mediului, şi a anexei 2 aferente, precum şi a autorizaţiei nr. 200 din 19 octombrie 1993, intabulate în C.F. nr. 42456 a localităţii laşi, referitor la parcelele nr. 1(2631/2), identificată cu număr cadastral al bunului imobil 13265, respectiv nr. 1(2631/1), identificată cu număr cadastral al bunului imobil 13266, pe care se află imobile construcţii în suprafaţă totală de 1601,44 mp.
Reclamantul a mai solicitat rectificarea cărţii funciare indicate mai sus, obligarea pârâtei să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilele construcţii şi terenul aferent acestora, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-şi cererea reclamantul a arătat că este cesionarul drepturilor numitei B.E., moştenitoare a fraţilor T., D. şi M.B., şi că acestora li s-au confiscat abuziv proprietăţile, între care se află şi terenul asupra căruia s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, deşi exista o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate însoţită de acte doveditoare.
Prin întâmpinare, pârâta SC V.C. SRL laşi a invocat excepţiile netimbrării cererii de chemare în judecată, lipsei calităţii procesuale active, necompetenţei materiale a Judecătoriei Iaşi, prescripţiei dreptului la acţiune, precum şi a inadmisibilităţii acţiunii.
S-a arătat că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a plăti taxa judiciară de timbru, nu a făcut dovada calităţii sale de cesionar, că instanţa competentă din punct de vedere material să judece cauza este cea de contencios administrativ, că plângerea prealabilă se introduce cel mai târziu în termen de 6 luni de la emiterea actului, iar certificatul atacat a fost emis la data de 18 iulie 2003, şi că reclamantul trebuia să urmeze procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
SC V.C. SRL Iaşi a formulat cerere de introducere în cauză a SC I.C. SRL susţinând că aceasta ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul fiindcă imobilul revendicat de reclamant a fost vândut acestei societăţi comerciale. S-a mai arătat însă că nu s-a reuşit perfectarea contractului de vânzare - cumpărare şi intabularea dreptului de proprietate al cumpărătorului deoarece imobilul a fost grevat de sarcini.
SC P.A. SRL (fostă SC I.C. SRL) a formulat cerere de intervenţie prin care a solicitat să se constate că este proprietara imobilelor asupra cărora părţile se judecă, urmând ca acestea să fie obligate să îi respecte dreptul de proprietate şi posesie asupra lor.
Prin sentinţa civilă nr. 9242 din 10 septembrie 2007, Judecătoria Iaşi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţi de Apel Iaşi.
Ca urmare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi la nr. 826/45/2007.
Soluţionând cauza această instanţă a respins excepţia de netimbrare a acţiunii şi cererea de introducere în cauză a SC I.C. SRL, formulată de pârâta SC V.C. SRL.
A admis excepţia lipsei plângerii prealabile în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 18 iulie 2003, emis de Ministerul Agriculturii, Apelor şi Mediului, şi a anexei 2 aferente, şi, în consecinţă:
A respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 18 iulie 2003, emis de Ministerul Agriculturii, Apelor şi Mediului, şi a anexei 2 aferente.
A disjuns şi declinat în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a autorizaţiei nr. 200 din 19 octombrie 1993, intabulate în C.F. nr. 42456 a localităţii Iaşi, referitor la parcela nr. 1 (2631/2), cu nr. cadastral 13265, şi parcela nr. 1 (2631/1), cu nr. cadastral 13266, pe care se afla amplasate imobilele în suprafaţă de 1601,44 mp.
A disjuns şi declinat în favoarea Judecătoriei Iaşi competenţa de a soluţiona capetele de cerere privind rectificarea C.F. nr. 42456 a localităţii Iaşi şi obligarea pârâtei SC V.C. SRL să lase reclamantului P.T. în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilele identificate mai sus, precum şi cererea de intervenţie formulată de SC P.A. SRL (fostă SC I.C. SRL).
În temeiul dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., a trimis cauza la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă referitor la capetele de cerere privind rectificarea C.F. nr. 42456 a localităţii Iaşi, obligarea pârâtei SC V.C. SRL să lase reclamantului P.T. în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilele identificate mai sus, precum şi cererea de intervenţie formulată de SC P.A. SRL (fostă SC I.C. SRL).
A respins cererea reclamantului P.T. de obligare a pârâtei SC V.C. SRL la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut următoarele:
Asupra excepţiilor invocate:
- excepţia de netimbrare a acţiunii a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât la dosarul cauzei se află ataşată chitanţa nr. ISXUC 628495 din 28 ianuarie 2008, emisă de Direcţia Economică şi Finanţe Publice Locale Iaşi din care reiese că reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru prevăzută de art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 pentru acţiunile care au ca obiect anularea unui act administrativ şi a depus timbru judiciar.
- cererea de introducere în cauză a SC I.C. SRL, a fost respinsă de asemenea, deoarece la dosarul cauzei nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte că această societate imobiliară a dobândit, cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond prevăzute de lege, un drept de proprietate asupra imobilului cu privire la care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 18 iulie 2003, emis de Ministerul Agriculturii, Apelor şi Mediului.
- excepţia lipsei procedurii prealabile a fost admisă şi acţiunea reclamantului respinsă pentru acest motiv, având în vedere dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care stabilesc că înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului ori în termen de 6 luni din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa lui, revocarea, în tot sau în parte, a actului şi împrejurarea că reclamantul nu a respectat această procedură, adresându-se direct instanţei de judecată.
Capetele de cerere având obiect constatarea nulităţii absolute a autorizaţiei nr. 200 din 19 octombrie 1993, intabulate în C.F. nr. 42456 a localităţii Iaşi, referitor la parcela nr. 1 (2631/2), cu nr. cadastral 13265, şi parcela nr. 1 (2631/1), cu nr. cadastral 13266, pe care se află amplasate imobilele în suprafaţă de 1601,44 mp, sunt de competenţa Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ, având în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 raportat la dispoziţiile art. 2 pct. 1 şi art. 3 pct 1 C. proc. civ. şi împrejurarea că autorizaţia pentru executarea de lucrări nr. 200 din 19 octombrie 1993, despre care se pretinde că ar fi intabulată în C.F. nr. 42456 a localităţii Iaşi, este emisă de o autoritate publică locală.
Competenţa de soluţionarea a capătului de cerere privind rectificarea C.F. nr. 42456 a localităţii Iaşi şi obligarea pârâtei SC V.C. SRL să lase reclamantului P.T. în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilele identificate mai sus, precum şi cererea de intervenţie formulată de SC P.A. SRL (fostă SC I.C. SRL), aparţine Judecătoriei Iaşi, în temeiul art. 1 C. proc. civ., având în vedere că aceste cereri nu se referă la un conflict născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Constatându-se conflict negativ de competenţă pe acest ultim capăt de cerere in raport cu soluţia de declinare pronunţată de Judecătoria Iaşi, Curtea cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului prin regulator de competenţă.
Împotriva aceste hotărâri a formulat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât cererile sale vizau cereri pentru reconstituirea drepturilor de proprietate şi prin urmare greşit s-a pronunţat prima instanţă, atunci când a dispus cauza şi a trimis-o pentru soluţionarea capetelor de cerere privind rectificarea Cărţii funciare în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Examinând actele dosarului, se reţine că, prin sentinţa civilă nr. 9242/2007 Judecătoria Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii privind pe P.T. şi pe pârâta SC V.C. SRL în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată - anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate, act administrativ care poate fi cenzurat doar de instanţa de contencios administrativ.
Curtea de Apel Iaşi prin sentinţa recurată în speţa de faţă, după ce a soluţionat excepţiile invocate, a disjuns cauza şi a declinat competenţa pentru capătul din acţiune privind rectificarea C.F. nr. 42456, în favoarea Judecătoriei Iaşi, motiv pentru care ivindu-se conflict negativ de competenţă conform art. 22 C. proc. civ., a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru stabilirea competenţei.
Faptul că recurentul invocă ca şi motiv de recurs prevederile art. 3 lit. i) din Legea nr. 169/1997 modificată prin Legea nr. 247/2005, nu are relevanţă în cauză.
Corect instanţa Curţii de Apel a declinat competenţa în urma disjungerii privind rectificarea C.F. nr. 42456 Judecătoriei Iaşi, întrucât recurenta - reclamantă a solicitat atât rectificarea cărţii funciare cât şi lăsarea în deplină proprietate şi posesie imobilele în discuţie de către pârâta intimată, solicitare care nu se referă fără posibilitate de tăgadă la un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, sau la un refuz nejustificat al pârâtei - intimate de a-i rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
Faţă de prevederile art. 1 C. proc. civ., referitoare la competenţa judecătoriilor care dispune că acestea judecă în primă instanţă toate acţiunile în afara celor date prin lege în competenţa altor instanţe, Curtea de Apel Iaşi a procedat corect apreciind că în speţa referitoare la capătul de cerere privind rectificarea cărţii funciare, competenţa aparţine Judecătoriei Iaşi.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind rectificarea cărţii funciare, în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Referitor la fondul recursului Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
În ce privesc excepţiile invocate, respectiv netimbrarea acţiunii, corect Curtea de Apel a respins-o întrucât la dosar există chitanţa care face dovada că recurentul - reclamant a achitat obligaţia legală ce-i revenea.
În ceea ce priveşte procedura prealabilă, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd că înainte de a se analiza instanţa de judecată, cel care se consideră vătămat într-un drept al său recunoscut de lege, ori într-un interes legitim, trebuie să îndeplinească această procedură.
Faţă de faptul că recurentul - reclamant s-a adresat direct instanţei de judecată, astfel cum rezultă din actele dosarului, Curtea de Apel a admis corect această excepţie în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 2003.
Pentru capetele de cerere care au avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a autorizaţiei nr. 200/1993 şi obligarea reclamantului de a lăsa în deplină proprietate şi posesie imobilele în litigiu, în baza prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 astfel de cereri sunt soluţionate de secţiile de contencios administrativ şi faţă de împrejurarea că autorizaţia în discuţie este emisă de a autoritatea locală, în mod legal Curtea de Apel a apreciat că îi revine competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere Tribunalului Iaşi.
Pentru toate aceste motive, recursul declarat de P.T. împotriva sentinţei civile nr. 36/CA, se va respinge ca nefondat.
Se va stabili competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind rectificarea cărţii funciare în favoarea Judecătoriei Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.T. împotriva sentinţei civile nr. 36/CA din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Stabileşte competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind rectificarea Cărţii funciare în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3661/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3667/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
