ICCJ. Decizia nr. 3667/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3667/2008
Dosar nr. 187/42/2008
Şedinţa publică din 23 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.T. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Justiţiei şi a solicitat să fie obligate aceste autorităţi să dispună revenirea la denumirea de ţigan în loc de denumirea recent omologată de rrom.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că schimbarea denumirii de ţigan în rrom creează confuzii şi conflicte inadmisibile.
Din oficiu prima instanţă a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile iar prin sentinţa civilă nr. 93 din 2 aprilie 2008 a respins cererea reclamantului ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a îndeplinit în cauză procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 în sensul de a se adresa pârâţilor anterior formulării acţiunii la instanţa de judecată, procedură care constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.T.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 deoarece nu există un act administrativ unilateral revocabil în totalitate sau parţial.
Examinând cauza în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinţei recurate.
Legiuitorul a condiţionat sesizarea instanţei de contencios administrativ de formularea în prealabil a unei plângeri adresate autorităţii publice care prin exces de putere aduce o vătămare dreptului sau interesului legitim recunoscut de lege unei persoane.
În mod corect, din oficiu, judecătorii fondului au pus în discuţia părţilor prezente excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile la care art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face trimitere în mod expres.
Înţelesul expresiei „plângere prealabilă" se regăseşte în art. 2 lit. j) din Legea nr. 554/2004 şi nu poate fi eludat.
Argumentul invocat de recurent în sensul că nu e vorba de niciun act administrativ unilateral pentru a fi incidente dispoziţiile art. 7 alin. (1) din lege subliniază de altfel caracterul inadmisibil al cererii adresate instanţei de contencios a Curţii de Apel Ploieşti, aşa încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.T. împotriva sentinţei civile n. 93 din 2 aprilie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3662/2008. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 3681/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
