ICCJ. Decizia nr. 3766/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3766/2008
Dosar nr. 1/59/2008
Şedinţa publică din 29 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul I.M.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, prin ministru, suspendarea executării Ordinului nr. 1518 din 4 decembrie 2007 emis de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond, să se dispună repunerea în funcţia de manager al S.C.J.U. Timişoara, jud. Timiş şi, totodată, continuarea contractului de management din 14 decembrie 2006, încheiat cu Ministerul Sănătăţii Publice pe durata suspendării ordinului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că prin Ordinul nr. 1518/2007 ministrul sănătăţii publice, E.N., a dispus revocarea sa din funcţia de manager al S.C.J.U. Timişoara, jud. Timiş şi încetarea contractului de management din 14 decembrie 2006, invocându-se dispoziţiile art. 1833 lit. 1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată prin Legea nr. 264/2007, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 înregistrată sub nr. 13435 din 18 decembrie 2007.
Reclamantul a considerat că sunt îndeplinite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei cauze iminente. Cazul bine justificat este determinat de motivele de nulitate absolută şi de gravă nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, cazuri expuse pe larg în plângerea prealabilă la care se face trimitere, cât şi chestiuni de ordin practic care impun continuitatea exercitării funcţiei de manager, în interesul unităţii de sănătate publică.
Prevenirea unei pagube iminente, a doua condiţie legală pentru suspendarea executării actului administrativ, este evidentă: începând cu data revocării sale din funcţie şi a încetării contractului de management indemnizaţia de management nu se va plăti, ceea ce constituie, fără îndoială, o pagubă nu numai certă ci şi iminentă, pe luna decembrie 2007 urmând să nu mai primească indemnizaţia de manager.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice a cerut respingerea cererii ca lipsită de obiect, excepţie respinsă prin încheierea de şedinţă din 15 ianuarie 2008 şi pe fond ca neîntemeiată, nefiind întrunite prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că reclamantul nu precizează care este cazul justificat şi nici care este paguba iminentă.
Prin sentinţa civilă nr. 3 din 15 ianuarie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte, cererea reclamantului, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1518 din 4 decembrie 2007 emis de pârât, a obligat pârâtul la 595 lei cu titlu de cheltuieli de judecată faţă de reclamant, respingând celelalte pretenţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că cererea de suspendare îndeplineşte cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte reintegrarea reclamantului instanţa a apreciat-o ca fiind lipsită de obiect, raportat la soluţia dată cererii de suspendare.
Împotriva acestei hotărâri pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs, recurentul arată că instanţa de fond nu a motivat Decizia cu privire la respingerea excepţiei lipsei de obiect a cererii reclamantului.
De asemenea, se susţine că instanţa de fond nu a analizat cauza sub aspectul îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, deoarece nu sunt indicate în mod clar care sunt motivele de nelegalitate sesizate cu privire la actul administrativ atacat.
Se mai menţionează faptul că nu poate fi apreciată ca o pagubă iminentă lipsirea de salariu a reclamantului ca urmare a revocării sale din funcţie, aceasta reprezentând o problemă de fond.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse hotărârii instanţei de fond, cu probele administrate şi apărările formulate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond.
Condiţia existenţei cazului „bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea şi înţelepciunea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.
Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza, pe fond conţinutul actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.
Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod corect, a reţinut existenţa cazului bine justificat în raport de susţinerile reclamantului referitoare la netemeinicia şi nelegalitatea considerentelor de fapt şi de drept, care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că iminenţa pagubei presupune certitudinea că aceasta se va produce în momentul imediat următor punerii în aplicare a celor stabilite prin actul administrativ, cu efecte ireversibile asupra activităţii sau patrimoniului persoanei căreia i se adresează.
Prin urmare, instanţa de fond, în mod corect a apreciat că reclamantul a suferit un prejudiciu de imagine, având în vedere măsura de revocare de la conducerea unei instituţii publice.
Susţinerea recurentului potrivit căruia instanţa de fond nu a motivat excepţia lipsei de obiect a acţiunii este neîntemeiată şi nu poate fi primită, întrucât din practicaua şi considerentele hotărârii atacate rezultă fără putinţă de tăgadă că instanţa a analizat şi soluţionat excepţia invocată.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii Publice împotriva sentinţei civile nr. 3 din 15 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3764/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3768/2008. Contencios. Conflict de... → |
|---|
