ICCJ. Decizia nr. 3816/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3816/2008
Dosar nr. 1503/64/2007
Şedinţa publică din 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. 10307/197/2006 a fost suspendată acţiunea în constatare formulată de reclamanta Comuna Prejmer şi SC G.B. SRL în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi a fost trimisă cauza la Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a deciziilor nr. 463 şi nr. 465 din 14 martie 2005 emise de Comisia specială de retrocedare.
În motivarea încheierii s-a reţinut faptul că de valabilitatea actelor a căror nelegalitate este invocată depinde soluţia ce se va pronunţa şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 1503/64/2007 la Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Comisia specială de retrocedare a bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea excepţiei pentru că nu au fost precizate actele normative ce au fost nerespectate prin emiterea celor două decizii.
Prin sentinţa civilă nr. 37/F/CA din 3 martie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate invocată.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că cele două decizii, a căror nelegalitate se invocă, au fost comunicate şi Primăriei comunei Prejmer iar în baza lor s-a întabulat dreptul de proprietate al Bisericii E.
Ca motiv de nelegalitate au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (4) din OUG nr. 94/2000, dispoziţii care, în forma în vigoare la data emiterii deciziilor, defineau „centrul de cult", în art. 1 alin. (3) şi art. 1 alin. (4) era abrogat, iar prevederile art. 1 după modificarea adusă în 2005 nu pot fi reţinute pentru că nu pot fi aplicate retroactiv.
S-a reţinut şi faptul că reclamanta nu a comunicat Comisiei date despre o construcţie nouă edificată pe terenul revendicat şi deci nu se pot reţine nici susţinerile privind încălcarea prevederilor art. 480 C. civ. de către Comisia specială, iar în cazurile cărţilor funciare nu apare întabulată nicio construcţie nouă după anul 1950 când a fost întabulat dreptul de proprietate al statului român cu titlu de expropriere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comuna Prejmer solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare sau admiterea acţiunii.
Se arată în motivele de recurs că instanţa de fond a respins cererea cu motivarea că, la data emiterii celor două acte administrative atacate, dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (4) din OUG nr. 94/2000 nu aveau conţinutul invocat, dar acest motiv nu a fost pus în discuţia părţilor şi reclamanta nu s-a putut apăra.
Se invocă şi faptul că instanţa nu a solicitat documentaţia care a stat la baza emiterii actelor normative atacate conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar „grădiniţa" nu a aparţinut niciodată Bisericii E. Prejmer şi nu putea fi retrocedată.
Comisia specială de retrocedare a formulat Întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată în cadrul unui proces, pe cale excepţie din oficiu sau la cererea părţii intimate.
Fiind în prezenţa unui asemenea act, instanţa de fond a analizat excepţia de nelegalitate invocată în raport de dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ atacat.
Faptul că, în analiza motivelor de nelegalitate, instanţa de fond a constatat că dispoziţiile legale în vigoare la data emiterii actului administrativ nu dovedesc nelegalitatea acestuia pentru că se referă la alte aspecte sau sunt abrogate nu înseamnă o încălcare a dreptului la apărare al reclamantei.
Această problemă ţine de motivarea soluţiei şi nu reprezintă o excepţie sau o împrejurare care trebuia pusă în discuţia părţilor în condiţiile în care excepţia de nelegalitate viza tocmai nerespectarea acestor texte şi au fost prezentate de reclamantă iar pârâta avea cunoştinţă de ele.
În privinţa documentaţiei care a stat la baza emiterii actelor administrative atacate se poate observa că au fost depuse înscrisurile avute în vedere, iar în cadrul excepţiei de nelegalitate se verifică legalitatea actelor administrative în raport de dispoziţiile legale şi nu temeinicia acestora care poate fi analizată în cadrul acţiunii în anulare.
Nici susţinerile referitoare la faptul că deciziile trebuiau să vizeze imobilele care au aparţinut Bisericii E. Prejmer şi se află în domeniul public, nu pot fi reţinute.
Cele două decizii au fost emise plecând de la datele comunicate de Primăria comunei Prejmer privind situaţia juridică a imobilelor preluate din patrimoniul cultului religios, dar nu s-a făcut nicio referire la existenţa unei construcţii noi, edificate pe terenul aferent celor preluate. Nici extrasele de carte funciară nu dovedesc întabularea unei construcţii noi pe terenul preluat de stat.
Practic, reclamanta prin invocarea excepţiei de nelegalitate îşi recunoaşte vina de a nu fi comunicat Comisiei speciale de retrocedare situaţia juridică exactă a imobilelor ce au fost restituite şi de a nu ataca, potrivit legii speciale, deciziile emise de Comisia specială de retrocedare.
Oricum nu s-a făcut dovada încălcării vreunui text de lege prin emiterea celor două decizii de către Comisia specială de retrocedare pentru a se putea constata nelegalitatea lor pe calea excepţiei.
De aceea, va fi respins recursul declarat, în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comuna Prejmer, prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 37/F/CA din 3 martie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3811/2008. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3819/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
