ICCJ. Decizia nr. 3811/2008. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3811/2008
Dosar nr. 1137/2/2008
Şedinţa publică din 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 mai 2007 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să îl oblige pe pârât să emită ordinul prin care să o confirme ca rezident în specialitatea medicină de familie, să întocmească documentaţia necesară punerii în aplicare a ordinului respectiv şi să transmită această documentaţie organelor abilitate cu punerea în aplicare a ordinului.
În motivare, reclamanta a arătat că a participat la examenul de rezidenţiat, sesiunea noiembrie 2005 şi a obţinut punctaj de promovare, însă nu a fost confirmată ca rezident în specialitatea medicină de familie, întrucât potrivit dispoziţiilor pct. 22.1 din Metodologia pentru desfăşurarea concursului de rezidenţiat în medicină, medicină dentară şi farmacie, sesiunea 20 noiembrie 2005, aprobată prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1000/2005, puteau fi confirmaţi ca rezidenţi în medicina de familie numai candidaţii - absolvenţi ai facultăţilor de medicină promoţia 2005 care la concursul de rezidenţiat au obţinut punctajul de promovare, dar nu s-au clasificat în limita numărului de locuri publicate la grupa de specialitate la care au participat. A mai arătat reclamanta că prevederile pct. 22.1 din Metodologia aprobată prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1000/2005 au fost anulate prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 6 alin. (3) din OUG nr. 58/2001 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar, modificată şi completată prin Legea nr. 463/2004, potrivit cărora are dreptul să fie confirmată ca rezident în specialitatea medicină de familie, ca urmare a obţinerii punctajul de promovare la concursul de rezidenţiat, sesiunea 20 noiembrie 2005.
Rejudecând cauza în fond, după casarea cu trimitere dispusă prin Decizia nr. 4570 din 27 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1363 din 6 mai 2008, a admis acţiunea reclamantei, a obligat pe pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice să emită ordinul de confirmare a reclamantei în rezidenţiat „medicină de familie" şi să emită şi documentaţia necesară punerii în aplicare a ordinului. Curtea de Apel l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.504 lei, onorariu avocaţial şi taxă de timbru.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că este nelegal refuzul Ministerului Sănătăţii Publice de a o confirma pe reclamantă ca rezident în specialitatea medicină de familie, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din probele cauzei, C.L. a obţinut punctaj de promovare la concursul de rezidenţiat, sesiunea noiembrie 2005, fiindu-i astfel aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (3) din OUG nr. 58/2001, în condiţiile în care prevederile pct. 22.1 din Metodologia aprobată prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1000/2005 au fost anulate prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Împotriva sentinţei civile nr. 1363 din 6 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în raport cu motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că recurentul trebuia să aplice sentinţa prin care a fost anulat Ordinul nr. 1000/2005, deoarece hotărârea judecătorească nu a fost publicată în Monitorul Oficial conform art. 23 din Legea nr. 554/2004.
Refuzul recurentului de a recunoaşte reclamantei - intimate dreptul solicitat nu este nelegal, în raport de data la care s-a formulat acţiunea şi luând ca punct de plecare chiar data anulării parţiale a Ordinului nr. 1000/2005.
Instanţa nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, lăsând necombătute argumentele invocate cu privire la legalitate Ordinului nr. 1000/2005.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond şi-a motivat hotărârea pronunţată în raport de nerespectarea de către recurentul - pârât a prevederilor art. 6 alin. (3) din OG nr. 58/2001, privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală, în sectorul sanitar, aşa cum au fost modificate de Legea nr. 463/2004.
Prevederile arătate nu fac distincţie după anul în care a fost absolvită facultatea sau după anul dobândirii diplomei de licenţă, astfel încât rezultă că instanţa de fond s-a pronunţat asupra fondului cauzei.
Chestiunea aplicării sau neaplicării sentinţei civile nr. 1027 din 10 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 2919 din 15 septembrie 2006 prin care s-a anulat Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1000/2005 a reprezentat pentru instanţa fondului doar un argument în plus pentru motivarea soluţiei adoptate.
Curtea de Apel a invocat practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în privinţa recunoaşterii dreptului de confirmare ca rezident în specialitatea medicină de familie a tuturor candidaţilor care îndeplinesc prevederile art. 6 alin. (3) din O.G .nr. 58/2001 şi ulterior ale Legii nr. 463/2004.
În cauză nu mai poate fi reiterată problema datei formulării cererii, care a fost soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 4570 din 27 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 3884/2/2007.
Nu are relevanţă în speţă împrejurarea nepublicării hotărârii de anulare parţială a Ordinului nr. 1000/2005, deoarece publicarea are efect de opozabilitate faţă de terţi, iar recurentul nu este un terţ, ci este partea în contradictoriu cu care s-a pronunţat hotărârea.
Reclamanta are dreptul să se folosească în cauza sa de efectele hotărârii judecătoreşti sus menţionate fără a mai solicita anularea aceluiaşi act.
Analizând situaţia de fapt, se ajunge la concluzia că o soluţie contrară ar fi discriminatorie faţă de persoanele aflate în aceeaşi situaţie cu reclamanţii din dosarul în care s-a anulat parţial Ordinul nr. 1000/2005 (dosar nr. 927/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ).
Dată fiind identitatea dreptului pretins de reclamanta - intimată din cauza de faţă, instanţa de recurs nu a găsit nici un motiv pentru a se îndepărta de practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie, preluând din cuprinsul considerentelor Deciziei nr. 364 din 31 ianuarie 2008 pronunţată în dosar nr. 2730/2/2007 argumente comune ambelor dosare.
Faţă de aceasta, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează a se respinge recursul, critica adusă sentinţei primei instanţe fiind nefondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii Publice împotriva sentinţei civile nr. 1363 din 6 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul - pârât la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei - reclamante.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3783/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3816/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
