ICCJ. Decizia nr. 388/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 388/2008
Dosar nr. 10650/1/2007
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 110 din 28 martie 2007, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T.D., în contradictoriu cu pârâtul M.S.P., dispunând anularea Ordinelor nr. 918 din 28 septembrie 2006 şi 1115 din 29 septembrie 2006, precum şi obligarea pârâtului să procedeze la reîncadrarea reclamantei în funcţia de director executiv adjunct de sănătate publică la A.S.P. a judeţului Dolj.
Pentru a hotărî astfel, prima Instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul nr. 918 din 28 septembrie 2006, reclamanta a fost eliberată, începând cu data de 1 octombrie 2006, din funcţia publică de conducere, director executiv adjunct medicină preventivă a D.S.P. Dolj, şi a fost încadrată în funcţia publică de execuţie de consilier I, gradul superior, treapta I de salarizare în cadrul A.S.P. a judeţului Dolj, avându-se în vedere prevederile art. 5 alin. (2) şi art. 3 din Ordinul M.S.P. nr. 880/2006 şi ale Legii nr. 188/1999, republicată.
Începând cu aceeaşi dată, prin Ordinul nr. 1115/2006 s-a dispus promovarea acesteia cu caracter temporar în funcţia publică de conducere de director executiv adjunct de sănătate publică la A.S.P. Dolj, în baza aceloraşi prevederi legale şi a avizului A.N.F.P. din 29 septembrie 2006.
Ordinul nr. 918/2006 este nelegal, întrucât măsura dispusă de autoritatea pârâtă nu s-a justificat prin reducerea postului sau prin modificarea atribuţiilor în proporţie de peste 50%, concluzia ce are la bază analiza comparativă efectuată de instanţa din care a rezultat că nu au intervenit modificări substanţiale în ceea ce priveşte atribuţiile funcţiei de director executiv adjunct, fiind definite în realitate printr-o nouă reglementare competenţele generale deţinute anterior de reclamantă, astfel încât există o echivalenţă între noua funcţie şi cea anterioară.
Potrivit art. 8 din Ordinul nr. 880/2006, personalul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti va fi preluat de autorităţile de sănătate publică corespunzătoare şi va fi repartizat pe compartimente funcţionale conform structurii organizatorice aprobate.
Temeiul juridic reţinut de emitentul actului prin raportare la Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare se regăseşte în prevederile art. 842.
Potrivit acestui temei juridic funcţionarul public este eliberat din funcţia publică deţinută dacă autoritatea publică îşi reduce personalul, ca urmare a reorganizării activităţii, fie prin mutarea autorităţii publice în altă localitate, fie prin reducerea postului ocupat de acesta, dacă atribuţiile aferente se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv.
Conform art. 843 din Legea nr. 188/1999, în ipoteza reorganizării autorităţii sau instituţiei publice, cum s-a procedat în speţă, funcţionării publici vor fi numiţi în noile funcţii publice sau, după caz, în noile compartimente în situaţiile expres prevăzute de text, între care şi aceea când se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice într-o proporţie mai mică de 50%.
Potrivit dispoziţiilor alin. (4) al aceluiaşi text, reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente acestuia se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv referitoare la studii.
În cauza dedusă judecăţii s-a reţinut că aceste cerinţe legale nu au fost îndeplinite, atribuţiile funcţiei de director executiv adjunct de medicină preventivă regăsindu-se în proporţie de peste 50% în cele ale funcţiei de director executiv adjunct de sănătate publică, aşa cum a rezultat din analiza comparativă a acestora efectuată de Instanţă.
Legalitatea celor două ordine nu poate fi argumentată nici prin existenţa avizului favorabil emis de A.N.F.P. în vederea organizării concursului pentru noua funcţie, aviz prin care se tinde să se justifice reorganizarea activităţii, întrucât aceasta nu presupune exercitarea unor atribuţii noi sau alte condiţii specifice de ocupare.
În consecinţă, cele două ordine sunt nelegale, fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 8 din Ordinul nr. 880/2006 şi art. 843 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în considerarea cărora se impunea preluarea, respectiv încadrarea reclamantei în noua funcţie publică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, M.S.P., solicitând modificarea ei în sensul respingerea acţiunii reclamantei, în principal, ca fiind lipsită de obiect, iar, în subsidiar, pe fondul cauzei, ca fiind neîntemeiată.
Au fost invocate motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora s-a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, atât sub aspectul soluţionării excepţiei lipsei de obiect a acţiunii, în condiţiile în care prin Ordinul nr. 880/2006 a fost creată o nouă funcţie cu atribuţii clare, distincte de cele prevăzute anterior pentru directorul executiv adjunct de medicină preventivă, cât şi pe fondul cauzei, atributul aplicării şi respectării prevederilor legale referitoare la reorganizare activităţii revenind, în opinia recurentului, autorităţii sau instituţiei publice în discuţie.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata - reclamantă T.D. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând, în esenţă, că în cazul său reorganizarea referitoare la funcţia de conducere ocupată la D.S.P. Dolj permite aplicarea prevederilor art. 843 alin. (1), art. 3 lit. f) şi art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 188/1999, respectiv numirea sa prin Ordin al M.S.P., pe perioadă nedeterminată, în funcţia de director executiv adjunct de sănătate publică.
S-a apreciat, de asemenea, că recursul a fost promovat de o persoană fără calitate, o atare excepţie neputând fi reţinută întrucât s-a depus ulterior la dosar, Ordinul nr. 589 din 2 aprilie 2007 al M.S. privind împuternicirea acordată directorului direcţiei juridice în vederea semnării cererii de recurs.
Prin Decizia nr. 3790 din 9 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul declarat, s-a modificat sentinţa atacată şi în fond, s-a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor legale.
Potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, M.S.P. prin Ordinul nr. 880 din 18 iulie 2006 a aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a autorităţilor de sănătate publică judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti şi a structurii organizatorice a acestor autorităţi.
În conformitate cu prevederile acestui ordin, funcţiile de director executiv adjunct de medicină preventivă şi director executiv adjunct managementul asistenţei medicale au fost înlocuite cu funcţiile de director executiv de sănătate publică şi director executiv adjunct medical.
Reorganizarea direcţiilor de sănătate publică a determinat în mod evident o modificare a atribuţiilor generale ale instituţiilor publice, ca de altfel şi a celor aferente funcţiilor de conducere ale structurilor nou înfiinţate, fiind create structuri noi, cu atribuţii precise în evaluare, supraveghere, diagnostic de laborator şi monitorizare, delimitate de activităţile de inspecţie şi control care sunt efectuate de I.S.S., cu respectarea standardului european referitoare la competenţa unor astfel de organisme imparţiale.
S-a arătat că la emiterea actelor contestate au fost avute în vedere prevederile Legii nr. 188/1999 şi cele ale Ordinului nr. 880/2006 (art. 8) - text potrivit căruia personalul direcţiei de sănătate publică judeţeană va fi preluat de autoritatea publică nou creată şi repartizat pe compartimente, dispoziţii care trebuiesc corelate cu prevederile legale din domeniul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici.
Legea nr. 188/1999 prevede că, în ipoteza reorganizării autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii publice numai în cazurile expres prevăzute de art. 843, între care şi acela când se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice în proporţie de mai puţin de 50%, ori se schimbă denumirea fără modificarea atribuţiilor în proporţie de peste 50%.
S-a reţinut că problema juridică în discuţie a vizat stabilirea limitelor şi modalităţii controlului exercitat de Instanţă asupra măsurii de eliberare din funcţie a unui funcţionar public în cazul reducerii postului justificată de modificarea în proporţie de peste 50% a atribuţiilor aferente.
S-a concluzionat că activitatea de determinare a proporţiei modificării atribuţiilor prin verificarea conţinutului acestora excede competenţei Instanţei de judecată, pentru că actele au fost emise în baza unui act administrativ cu aplicarea generală în domeniul sănătăţii, a cărui legalitate nu a fost contestată după regulile procedurale stabilite de art. 8 sau art. 4 din Legea nr. 554/2004, ele neputând fi anulate pe considerentul că ar fi inoportune în raport cu conţinutul atribuţiilor aferente postului.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimata - reclamantă T.D. arătând că înainte de redactarea deciziei atacate, la 29 octombrie 2007 i-a fost comunicată fişa postului întocmită de A.S.P. Dolj din conţinutul căreia reiese că atribuţiile care constituie conţinutul funcţiei publice de director executiv adjunct sănătate publică sunt în proporţie de peste 50% aceleaşi cu cele din cadrul funcţiei de director executiv adjunct medicină preventivă la D.S.P. Dolj, reglementate prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1042/2003.
Acest înscris nu a putut fi prezentat Instanţei deoarece a fost întocmit şi comunicat de angajator numai la 29 octombrie 2007, astfel că este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
A fost invocat şi motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. în sensul că Instanţa de Recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Astfel, Instanţa de Recurs a modificat sentinţa Instanţei de Fond constatând lipsa de competenţă a acesteia de a judeca o astfel de cerere şi trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. care stabileşte că pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., se poate dispune casarea.
Competenţa Instanţei a fost analizată de Instanţa de Recurs deşi nu a fost invocată de recurent.
S-a depus la dosar fişa postului pentru director executiv adjunct comunicată revizuentei la 29 octombrie 2007.
După examinarea motivelor de revizuire invocate acesta va fi admisă pentru următoarele considerente:
Unul dintre motivele de revizuire invocate este cel prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Acest motiv de revizuire presupune îndeplinirea următoarele condiţii:
- partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată;
- înscrisul se aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă;
- înscrisul invocat să fie existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită;
- înscrisul să nu fi putut fi prezentat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fără să prezinte relevanţă dacă reţinerea a fost involuntară sau intenţionată, iar revizuientul să nu fi cunoscut faptul reţinerii înscrisului de către adversar în momentul judecării fondului.
- înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de Instanţa cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
Înscrisul prezentat de revizuientă îndeplineşte condiţiile cerute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru că este un înscris care emană chiar de la partea adversă, care nu a fost cunoscut de Instanţă când a fost soluţionată cauza acesta exista, iar înscrisul este determinant.
De aceea, va fi admisă cererea de revizuire, va fi desfiinţată Decizia nr. 3790 din 9 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în baza art.327 C. proc. civ. alin. (1) C. proc. civ. şi va fixa termen pentru judecarea recursului.
În privinţa motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. se constată că acesta nu este fondat.
În cererea de revizuire se invocă faptul că Instanţa de Recurs nu a luat în discuţie competenţa Instanţei de Fond, deşi acest lucru era esenţial, de a soluţia cauza.
Aşa cum chiar textul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. prevede revizuirea se poate cere şi când Instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Nu se poate considera „extra petita" sau „minus petita" faptul că Instanţa de Recurs nu a invocat din oficiu motivul de casare privitor la competenţa Instanţei de Fond.
De altfel, referirile cu privire la competenţa Instanţei s-au făcut în motivarea soluţiei.
Nu poate fi admisă o cerere de revizuire dacă Instanţa ar fi soluţionat o cerere cu eventuale încălcări a unor dispoziţii legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de T.D. împotriva Deciziei nr. 3790 din 9 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Desfiinţează Decizia atacată şi fixează termen pentru judecarea recursului.
Termen - 14 martie 2008, cu citarea părţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 370/2008. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 406/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
