ICCJ. Decizia nr. 408/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 408/2008
Dosar nr. 8125/2/2006
Şedinţa publică din 5 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1620 din 12 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul C.L. Ciomăgeşti, având ca obiect anularea Deciziei nr. 2774 din 21 februarie 2006 şi a procesului - verbal de control din 9 noiembrie 2005, emise de pârâta A.P.D.R.P. (S.A.P.A.R.D.).
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a reţinut din actele depuse la dosar, că în cauză, au fost încălcate prevederile art. 9.3 din Condiţiile generale ale contractului de achiziţie publică aplicabil în cadrul Programului S.A.P.A.R.D., potrivit cu care funcţionarii sau alte persoane din administraţia publică a ţării beneficiare, indiferent de situaţia lor administrativă, nu vor fi angajaţi ca experţi în contracte finanţate de C.E. în ţara beneficiară.
Astfel, s-a reţinut că expertul cheie A.E.I. desfăşura activităţi în regim de putere publică, în realizarea unui serviciu public, fiind angajat al C.J. Argeş.
În ceea ce priveşte debitul de 20.480 RON, stabilit în sarcina reclamantului prin procesul - verbal atacat, s-a arătat că suma a fost determinată pe baza anexei 5 a contractului de prestări servicii încheiat între beneficiarul programului S.A.P.A.R.D. (reclamantul) şi prestatorul SC T.O. SRL, sumă care este cuprinsă în cheltuielile eligibile efectuate şi alocate de S.A.P.A.R.D., C.L. Ciomăgeşti, ca ajutor financiar.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul C.L. Ciomăgeşti, apreciind că Instanţa a realizat în cauza de faţă o greşită aplicare a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul - reclamant a menţionat că, în calitate de beneficiar, a încheiat cu Agenţia S.A.P.A.R.D., în calitate de autoritate contractantă, contractul din 17 aprilie 2003, având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile în sumă de 28.512.440.520 lei pentru realizarea proiectului intitulat „Modernizare pe D.C. 187, D.J. 703 B Cotu – Uda limita judeţ Olt", iar proiectantul a angajat ca expert cheie pe d-na A.E.I., salariată la S.P.A.D.P.J.A. Recurentul susţine că la controlul de fond, executat de Curtea de Conturi Bucureşti la Agenţia S.A.P.A.R.D., greşit s-a reţinut că expertul cheie A.E.I. ar fi funcţionar sau salariat în administraţia publică, aceeaşi confuzie fiind făcută şi de Instanţa de Fond.
A mai arătat recurentul că salariata A.E.I. nu face parte din categoria funcţionarilor şi nici a salariaţilor asimilaţi acestora, deoarece locul său de muncă se află într-un serviciu public de administrare şi nu de administraţie publică.
În fine, recurentul a mai susţinut că în mod greşit Instanţa de Fond nu a admis capătul de cerere privind recalcularea sumelor stabilite de organele de control intern, fără a-şi argumenta însă această susţinere.
Intimata A.P.D.R.P., care în urma reorganizării Agenţiei S.A.P.A.R.D., s-a subrogat legal în drepturile şi obligaţiile acesteia, decurgând din gestionarea programului S.A.P.A.R.D., conform OUG nr. 13 din 22 februarie 2006, a solicitat prin întâmpinarea formulată respingerea recursului declarat ca nefondat.
În esenţă, prin apărările dezvoltate, intimata - pârâtă a menţionat că nu s-a făcut nici o confuzie între „serviciul public de administrare şi serviciul public de administraţie publică", atât doctrina cât şi legislaţia utilizată în derularea Programului S.A.P.A.R.D., inclusiv contractul de finanţare, fiind clarificatoare în sensul că interdicţia nu se limitează doar la angajaţii care exercită prerogativele de putere publică sau doar la sfera autorităţilor din administraţia publică.
În condiţiile în care entitatea supusă analizei, respectiv C.J. Argeş, S.P.A.D.P., este înfiinţată şi funcţionează în subordinea unei autorităţi publice, statul deţine controlul absolut asupra acesteia şi în cadrul său sunt desfăşurate activităţi prin care se prestează un serviciu cu utilizarea de resurse publice, este evident că aceasta se încadrează în noţiunea de administraţie publică, astfel cum este definită ea şi de doctrină. Aşa fiind, este corectă constituirea debitului în cuantum de 20.480 RON în sarcina reclamantei.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile legale aplicabile, de probele administrate şi prin prisma criticilor recurentului - reclamant, ce pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reţine că hotărârea atacată este legală şi pronunţată cu corecta interpretare a legii nefiind incidente motive de modificare sau de casare, în considerarea celor în continuare arătate.
Obiectul acţiunii recurentului - reclamant îl constituie anularea Deciziei Agenţiei S.A.P.A.R.D. nr. 2774 din 21 februarie 2006 şi a procesului - verbal de control, încheiat la data de 3 noiembrie 2005, documente prin care, reţinându-se un conflict de interese generat de faptul că d-na A.E.I. deţine simultan calitatea de angajat al administraţiei publice şi pe aceea de diriginte de şantier în cadrul unui contract finanţat de C.E., C.L. Ciomăgeşti fiind răspunzător întrucât nu a identificat şi/ sau nu a înlăturat respectivul conflict de interese, s-a constituit în sarcina acestei din urmă autorităţi un debit în cuantum de 20.480,00 RON, plus dobânzi şi penalităţi aferente, reprezentând suma decontată expertului cheie aflat în incompatibilitate.
Înalta Curte reţine că nu este întemeiată critica recurentului - reclamant vizând aşa zisa confuzie făcută de instanţa de fond cu privire la doamna A.E.I., expert cheie, care potrivit recurentului, nu face parte din categoria funcţionarilor publici, locul său de muncă fiind într-un serviciu public de administrare a drumurilor, date fiind, în principal, prevederile legale ce guvernează contractul în litigiu, ce beneficiază de finanţare nerambursabilă.
Astfel, potrivit art. 9, conflictul de interese din „Manualul de reguli şi proceduri pentru contractele de achiziţii publice de serviciu vol. II", formularul G 3 – A.C.P. 1.11 (Condiţii generale pentru contractele de servicii), alin. (9.3), regula generală instituită este că funcţionarii sau alte persoane din administraţia publică a ţării beneficiare, indiferent de situaţia lor administrativă nu vor fi angajaţi ca experţi în contractele finanţate de C.E. în ţara beneficiară.
Totodată, cum bine a reţinut şi Instanţa de Fond din actele depuse la dosar (cartea de muncă a d-nei A.E.I.), acesta a fost transferată în interes de serviciu, conform art. 89 lit. b) din Legea nr. 188/1999, la data de 01 iunie 2001, de la C.J. Argeş, la S.P.A.D.J.A., unde a deţinut în perioada 2001 - 2004, o funcţie publică, respectiv aceea de consilier categoria A, clasa I gr.2.
În raport de formularea cuprinsă în manualul de reguli şi proceduri pentru contractele de achiziţii publice - conflicte de interese - şi reţinând situaţia efectivă în care s-a aflat expertul cheie, Înalta Curte reţine că sunt corecte constatările organelor de control, menţinute prin sentinţa atacată, în condiţiile în care desfăşurarea activităţii într-un serviciu public de administrare, aflat în cadrul C.J. Argeş, ce face indubitabil parte din administraţia publică, se circumscrie evident activităţilor publice şi noţiunii de administraţie publică.
Din această perspectivă, regimul de angajare al personalului, cu contract de muncă sau ca funcţionar public, conform Legii nr. 215/2001, nu schimbă cu nimic concluziile ce au condus în mod just la stabilirea conflictului de interese, ceea ce a atras şi stabilirea debitului în sarcina reclamantului, în sumă de 20.480,00 RON, cu accesorii, cu titlu de cheltuieli neeligibile, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de expertul cheie.
Nefondată este şi critica vizând cuantumul sumei neeligibile stabilite în sarcina recurentului, cât vreme Instanţa de Fond, motivat şi raportat la conţinutul documentelor întocmite de organele de control, ca şi din celelalte înscrisuri aflate la dosar, a apreciat corecta determinare a cuantumului.
Nu mai puţin relevant în acest sens este şi faptul că suma în discuţie a fost prevăzută în anexa 5, detalierea bugetului pentru achiziţii de servicii, din oferta financiară, suma reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de expertul cheie fiind ca atare individualizată (20.480,00 RON fără TVA).
Faţă de toate cele mai sus arătate, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.L. Ciomăgeşti împotriva sentinţei civile nr. 1620 din 12 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 407/2008. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 409/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
