ICCJ. Decizia nr. 406/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 406/2008
Dosar nr. 6056/3/2007
Şedinţa publică din 5 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.M. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României solicitând anularea paragrafului 3 din HG nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea normelor metodologice privind recalcularea pensiilor militare de stat aprobate prin HG nr. 1188/2001.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că hotărârea atacată nu este în conformitate cu cerinţele Legii nr. 479/2003, în aplicarea căreia a fost dată, întrucât condiţionează indemnizaţia de comandă de data trecerii în rezervă.
Astfel, reclamantul a susţinut că HG nr. 691/2004 este neconstituţională şi discriminatorie, impunându-se anularea sau reformularea paragrafului 3.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1618 din 12 iunie 2007, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de pârât şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a reţinut că din actele depuse la dosar nu rezultă că reclamantul, anterior sesizării Instanţei, a urmat procedura prealabilă administrativă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea n. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul D.M., susţinând că excepţia lipsei procedurii prealabile nu mai este actuală, această cerinţă fiind îndeplinită în perioada 12 iunie 2007 - 20 septembrie 2007, dată la care s-a făcut comunicarea sentinţei.
S-a făcut referire şi la caracterul discriminatoriu şi neconstituţional al art. 1, pct. 2 din HG 691/2004 care a modificat art. 3 paragraful 3 din Normele metodologice privind recalcularea pensiilor militare, aspecte care nu pot forma obiectul controlului judiciar, avându-se în vedere modalitatea de soluţionare a cauzei în primă Instanţă, respectiv fără cercetarea fondului acesteia.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de Fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, prin admiterea excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile administrative, reţinând în mod corect că reclamantul nu a îndeplinit această procedură, anterior introducerii acţiunii.
Legea nr. 554/2004 reglementează, prin art. 7, recursul administrativ prealabil obligatoriu ca o cale mai rapidă de restabilire a legalităţii, având ca scop atât protecţia autorităţii publice emitente care, prin repararea eventualelor erori săvârşite cu ocazia emiterii actului, poate evita chemarea sa în judecată în calitate de pârât, suportarea unor cheltuieli suplimentare ori plata unor daune mai mari şi chiar lezarea prestigiului său prin pierderea unui proces, cât şi pe cea a particularului care are posibilitatea de a obţine revocarea actului printr-o procedură administrativă mai simplă.
Procedura prealabilă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, fără a se distinge în raport cu caracterul individual sau normativ al actului administrativ contestat, iar neîndeplinirea acesteia este sancţionată cu respingerea acţiunii ca fiind inadmisibilă, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul administrativ prealabil se exercită în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ individual şi, respectiv, oricând, în cazul celui cu caracter normativ, conform art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, dar numai înainte de introducerea acţiunii.
Nu există nici o raţiune pentru a se reţine că este îndeplinită această condiţie de admisibilitate a acţiunii atunci când plângerea prealabilă este formulată în timpul procesului, cum pretinde recurentul, într-o atare situaţie finalitatea respectivei proceduri nefiind realizată.
În consecinţă, constatând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speţă nici un motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.M. împotriva sentinţei civile nr. 1618 din 12 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 388/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 407/2008. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
