ICCJ. Decizia nr. 3918/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3918/2008
Dosar nr. 6137/1/200.
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 703 din 10 iulie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de B.N., judecător la Judecătoria Cluj-Napoca, pentru recunoaşterea gradului profesional de judecător de curte de apel.
S-a reţinut pentru aceasta că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, cariera profesională evoluează prin promovare dintr-un grad profesional în cel imediat superior, numai în urma susţinerii şi promovării concursului prevăzut de art. 43-47.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B.N. invocând deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-au admis recursurile declarate de procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. şi D.N.A. cărora li s-a recunoscut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În opinia recurentei în raport de aceste soluţii refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a-i recunoaşte gradul profesional corespunzător Curţii de apel este nelegal atâta timp cât a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor de vechime.
Prin acest refuz s-a produs o discriminare în raport cu procurorii care pentru obţinerea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu au susţinut un concurs, fiind numiţi după un simplu interviu, fără ale criterii prestabilite.
În argumentarea situaţiei discriminatorii create, recurenta a invocat Decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea Constituţională, potrivit căreia judecătorii şi procurorii au aceeaşi situaţie juridică, statutul lor constituţional fiind similar. Mai mult egalitatea în faţa legii implică un tratament egal în acest sens statuând deciziile 6/1993, 60/1993 şi 104/1995 ale Curţii Constituţionale, precum şi prevederile art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000, art. 14 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul 12 la Convenţie, în vigoare de la 1 aprilie 2005.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 43 din Legea n. 303/2004, republicată, promovarea judecătorilor şi procurorilor la instanţele superioare şi la parchetele de pe lângă acestea, se realizează prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente.
De reţinut că recurenta nu a susţinut un astfel de concurs, situaţie în raport de care hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii urmează a fi apreciată ca fiind legală şi temeinică.
Susţinerea potrivit căreia promovarea procurorilor de la D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. în grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, face dovada unei situaţii vădit discriminatorii, este nefondată.
Nu numai că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 2 alin. (1) OG nr. 137/2000 care definesc conceptul de discriminare, situaţiile învederate de recurentă, nefiind identice sau similare prin prisma circumstanţelor de drept şi de fapt avute în vedere pentru fiecare în parte.
Numirea procurorilor la D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. s-a realizat în condiţiile unor reglementări speciale care cuprind proceduri derogatorii de la cele prevăzute de Legea nr. 303/2004 şi care nu pot fi extinse şi aplicate prin analogie şi altor categorii de magistraţi.
De altfel şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în concordanţă cu cea a C.E.D.O. principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune identitatea de soluţii numai pentru situaţiile identice, or în cauză, este evident că recurenta nu se afla într-o asemenea situaţie cu magistraţii cărora li s-a recunoscut gradul profesional superior astfel încât hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii urmează a fi apreciat ca fiind legală şi temeinică.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.N. împotriva Hotărâri nr. 703 din 10 iulie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3917/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3919/2008. Contencios → |
|---|
