ICCJ. Decizia nr. 3939/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3939/2008
Dosar nr. 6685/2/200.
Şedinţa publică din 18 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii B.C., ş.a., au solicitat obligarea pârâţilor C.N.A.S., C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi Ministerul Economiei şi Finanţelor la plata drepturilor băneşti reprezentând primele de concediu pentru anul 2006, actualizate cu rata inflaţiei la data efectuării plăţii.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat, în esenţă că sunt funcţionari publici în cadrul C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi conform art. 34 din Legea nr. 188/1999 au dreptul anual la primă de concediu.
Au mai arătat că dispoziţiile legale privind prima de concediu au fost suspendate la data de 31 decembrie 2006 şi că la momentul introducerii acţiunii dreptul la acordarea primei de vacanţă pe anul 2006 nu mai este suspendat, pârâţii având obligaţia corelativă de a acorda sumele datorate.
Pârâta, C.N.A.S. a depus întâmpinare, prin care a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive şi a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 483 din 13 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă C.N.A.S., a admis acţiunea şi a obligat pârâţii la plata către reclamanţi a drepturilor băneşti reprezentând prima de concediu aferentă anului 2006, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
A apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta C.N.A.S. este neîntemeiată faţă de împrejurarea că această pârâtă are calitatea de ordonator principal de credite în raport cu angajatorul reclamanţilor şi în această calitate îndeplineşte atribuţii privind formularea propunerilor de cuprindere în buget a sumelor reprezentând primele de concediu ale reclamanţilor.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii, care îndeplinesc funcţii publice au dreptul la prima de concediu aferentă anului 2006 în condiţiile în care suspendarea acesteia prin dispoziţii legale a încetat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, C.N.A.S., invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi excepţia lipsei obiectului acţiunii.
A arătat că legitimarea procesuală pasivă în cauză nu aparţine C.N.A.S., întrucât potrivit art. 267 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sistemul sănătăţii, casele de asigurări sunt instituţii publice cu personalitate juridică, în subordinea C.N.A.S. şi prin urmare titulara obligaţiei din raportul juridic dedus judecăţii este C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
Cât priveşte excepţia lipsei obiectului acţiunii, recurenta a invocat dispoziţiile OUG nr.146/2007, potrivit cărora personalul din sectorul bugetar căruia nu i s-a acordat primele de concediu pe perioada 2001-2006, urmează să primească aceste drepturi, în mod eşalonat, situaţie în care acţiunea ar fi rămas fără obiect.
Pe fondul cauzei, recurenta a solicitat respingerea acţiunii, motivând că obligaţia C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului era de a respecta prevederile Legii nr. 379/2005 în ceea ce priveşte suspendarea primelor de concediu pe anul 2006.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate de recurentă şi din oficiu, în baza art. 3041 , Înalta Curte reţine următoarele:
Excepţia lipsei obiectului cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă nu poate fi primită.
Împrejurarea că prin OUG nr.146/2007 pentru aprobarea primelor de concediu de odihnă suspendate pe perioada 2001-2006, urmează ca personalul din sectorul bugetar căruia nu i s-a acordat primele de concediu să primească aceste drepturi, în mod eşalonat, în anul 2008, nu înlătură posibilitatea reclamanţilor de a se adresa instanţei de judecată, pentru a-şi realiza drepturile, atâta vreme cât la data introducerii cererii, dar şi la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, drepturile pretinse nu au fost îndeplinite.
Nici la instanţa de fond şi nici în faţa instanţei de control judiciar, pârâtele nu au invocat faptul că primele de concediu pe anul 2006 ale reclamanţilor ar fi fost achitate, administrând probe în acest sens.
Copia de pe Statul de plată privind prima de vacanţă 2002-2006 depusă în recurs, nu reprezintă o probă concludentă care să ateste împrejurarea că reclamanţii ar fi primit sumele cuvenite şi pe cale de consecinţă că prima instanţă ar fi trebuit să respingă acţiunea prin constatarea lipsei de obiect a acţiunii.
Astfel, înscrisul arătat nu cuprinde decât numele unui singur reclamant B.C., a cărei semnătură de primire a drepturilor lipseşte, consemnându-se că sumele s-ar fi virat pe card, celelalte trei persoane înscrise în Statul de plată nefigurând în rândul reclamanţilor.
Aşadar, pentru considerentele arătate, excepţia lipsei obiectului acţiunii formulată în cuprinsul motivelor de recurs nu va fi reţinută.
În acelaşi mod, nici criticile referitoare la fondul cauzei formulate de recurentă, constând în susţinerile potrivit cărora pârâta, C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului ar fi procedat corect neachitând primele de concediu ale reclamanţilor pe anul 2006, în baza prevederilor legale de suspendare a acestor drepturi, nu sunt întemeiate.
Instanţa de fond a reţinut corect că reclamanţii îndeplinesc funcţii publice în cadrul pârâtei, C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi că potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 aceştia au dreptul la prima de concediu.
Ulterior, prin art. (5) alin. 5 din Legea nr. 379/2005 dreptul la prima de concediu pe anul 2006 a fost suspendat. Dispoziţiile evocate anterior nu conţin însă nici o referire la eventualitatea desfiinţării dreptului, suspendarea exerciţiului unui drept neechivalând cu însăşi înlăturarea acestuia.
A accepta teza că dreptul la prima de vacanţă ar fi fost desfiinţat în perioada 2001-2006, ar însemna încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţia României revizuită, cu privire la cazurile când exerciţiul unui drept poate fi restrâns.
Totodată, Înalta Curte opinează că actele normative de suspendare a drepturilor în litigiu au aplicabilitate numai pentru perioada cât acestea au fost în vigoare, prelungirea valabilităţii dispoziţiilor de suspendare şi după abrogarea actului normativ fiind inadmisibilă.
În schimb, Înalta Curte, constată că excepţia lipsei calităţii procesuale în cauză a reclamantei, C.N.A.S., este întemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 267 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, casele de asigurări sunt instituţii publice, cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea C.N.A.S.
Aşadar, având personalitate juridică, pârâta, C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului în cadrul căreia sunt angajaţi reclamanţii, poate sta în instanţă în nume propriu, având legitimitate procesuală pasivă.
Împrejurarea că pârâta, C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului se subordonează C.N.A.S., nu presupune substituirea de către aceasta din urmă în materia drepturilor şi obligaţiilor aparţinând instituţiei care i se subordonează.
În raport cu cele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. va admite recursul declarat în cauză, va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.A.S., şi va respinge acţiunea faţă de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 483 din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.A.S. şi respinge acţiunea faţă de această pârâtă.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3936/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3940/2008. Contencios → |
|---|
