ICCJ. Decizia nr. 3940/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3940/2008
Dosar nr. 7153/2/200.
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta F.I.V. a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, la plata sporului de fidelitate pe anul 2005 şi a primei de concediu pentru perioada 2004-2006, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat, în esenţă, că în calitate de funcţionar public cu statut special, poliţist de frontieră în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, are dreptul la sporul de fidelitate pentru anul 2005 şi la prima de concediu pentru perioada 2004-2006, în temeiul art. 6 şi art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003.
A mai arătat că plata acestor drepturi a fost suspendată prin legile anuale de aprobare a bugetului de stat, în mod nelegal, încălcându-se dispoziţiile art. 53 din Constituţia României.
Pârâtul a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 3208 din 6 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, la plata către reclamantă a sumelor reprezentând primă de concediu pentru perioada 2004-2006 şi a sporului de fidelitate pe anul 2005, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta, având calitatea de funcţionar public cu statut special şi anume de poliţist în cadrul autorităţii pârâte are dreptul la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005 şi a primei de concediu pentru perioada 2004-2006, în temeiul art. 6 şi art. 37 alin. (1) din OG nr. 38/2003.
A apreciat că plata acestor drepturi a fost nelegal suspendată prin legile anuale de aprobare a bugetului de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâtul a evidenţiat actele normative în baza cărora s-au născut drepturile pretinse de reclamantă, dispoziţiile legale prin care drepturile în litigiu au fost suspendate, apreciind că suspendarea a produs o restrângere temporară a acestor drepturi. A învederat că întrucât nu există fonduri alocate prin legea bugetului de stat pentru plata acestor categorii de cheltuieli, pârâtul este în imposibilitate de punere în executare a hotărârii judecătoreşti .
A considerat că dispoziţiile art. 6 din OG nr. 38/2008 care reglementează sporul de fidelitate fiind suspendate, acestea nu pot produce efecte juridice în intervalul 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2005.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs formulat şi din oficiu, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Reclamanta, în calitate de funcţionar public cu statut special, poliţist în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, beneficiază, potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, în raport cu perioada desfăşurată în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, de un spor de fidelitate în cuantum de până la 20% din salariul de bază.
În acelaşi timp, reclamanta, prin art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003 are dreptul la o primă de concediu, la plecarea în concediu, egală cu salariul de bază conferit pentru perioada de concediu.
Aplicarea acestor prevederi legale a fost suspendată, dispoziţiile referitoare la sporul de fidelitate prin art. 2 alin. (1) din OUG nr. 118/2004, iar cele relative la prima de concediu prin legile bugetului de stat pentru anii 2004-2006.
Suspendarea aplicării dispoziţiilor legale prin care poliţiştilor li s-au acordat drepturile băneşti în discuţie nu produce efecte în ceea ce priveşte încetarea drepturilor acordate, acestea existând în continuare, efectul suspendării vizând doar exercitarea drepturilor pe perioada vizată.
Cu alte cuvinte, suspendarea exerciţiului drepturilor câştigate nu echivalează cu desfiinţarea lor, atâta vreme cât prin nici o dispoziţie legală acestea nu au fost stinse ori nu s-a constatat neconstituţionalitatea textelor de lege care le-a conferit.
Faţă de aceste considerente, motivul de recurs conform căruia în lipsa fondurilor alocate pentru plata drepturilor pretinse, pârâtul ar fi în imposibilitate de a pune în executare hotărârea judecătorească, nu are nici un fel de relevanţă în ceea ce priveşte existenţa şi recunoaşterea drepturilor aparţinând reclamantei, astfel încât sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică.
Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră împotriva sentinţei civile nr. 3208 din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3939/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3941/2008. Contencios → |
|---|
