ICCJ. Decizia nr. 3984/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3984/2008
Dosar nr. 170/35/200.
Şedinţa publică din 7 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, prin declinare de competenţă de la Tribunalul Bihor, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, şi de contencios administrativ, reclamantul B.A.G. a chemat în judecată pe pârâta A.N.R.P., solicitând obligarea pârâtei să-i răspundă la cererea sa şi să îl informeze despre existenţa sau inexistenţa, la nivelul instituţiei, a unui dosar sau a unei cereri de solicitare de despăgubiri, înregistrată sub numele său, cu privire la bunurile mobile care provin din imobilul situat în municipiul Salonta, înscris în C.F. 6332, nr.top 217/2.218/2.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, dat fiind faptul că a trimis autorităţii în cauză trei adrese, neprimind răspuns la niciuna dintre acestea, prima sa adresă fiind transmisă încă din luna noiembrie 2006, cu confirmarea de primire din data de 6 decembrie 2006
Reclamantul a mai precizat că dată fiind tăcerea A.N.R.P., a trimis cu o nouă adresă cu confirmare de primire din 29 ianuarie 2007, prin care a semnalat faptul că nu i s-a răspuns la primele solicitări, nici la această din urmă cerere neprimind răspuns.
Prin sentinţa nr. 75/CA/2008 – PI din 12 mai 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea formulată a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin răspunsul formulat în data de 10 septembrie 2007, pârâta A.N.R.P. a comunicat reclamantului că la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a fost înregistrat niciun dosar pe numele acestuia având ca obiect vreo cerere de restituire a imobilului situat în Salonta.
De asemenea, a constatat prima instanţă, în conţinutul răspunsului formulat s-a subliniat faptul că nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 utilajele care nu mai existau (fiind înlocuite, casate sau distruse) la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul, invocând dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul susţine că soluţia primei instanţe este greşită întrucât porneşte de la premisa că petiţia adresată autorităţii intimate vizează imobilul situat în municipiul Salonta, înscris în C.F. nr. 6332 cu nr.top 217/2.218/2. În realitate, arată recurentul, acest imobil, care a fost o moară de ulei, i-a fost retrocedat, obiectul solicitării sale constituindu-l utilajele care deserveau moara şi care la data preluării nu mai existau.
În privinţa acestora, recurentul invocă dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, considerând că deşi au devenit imobile prin destinaţie, prin încorporare în bunul imobil principal, totuşi, după ce au fost scoase din imobil, şi-au redobândit calitatea de bun mobil.
Prin întâmpinarea formulată, intimata A.N.R.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că soluţia primei instanţe este legală.
Intimata a precizat că atât memoriul recurentului cât şi răspunsul autorităţii au vizat două componente: imobilul dar şi utilajele şi instalaţiile aferente unei mori de ulei.
Intimata a detaliat cadrul normativ aplicabil unei cereri de restituire a unor bunuri mobile de natura celor indicate de reclamant, conchizând însă că în măsura în care acesta insistă că ele nu sunt imobile prin încorporare, dispoziţiile Legii nr. 10/2001, republicată, nu-i sunt aplicabile.
În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivului de recurs reţinut, a întâmpinării, precum şi sub toate aspectele potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect obligarea intimatei-pârâte A.N.R.P. de a-i răspunde la petiţiile sale expediate la datele de 6 decembrie 2006, 29 ianuarie 2007 şi 10 aprilie 2007.
Curtea de apel a reţinut corect că toate petiţiile priveau aceeaşi problematică, respectiv autorul lor solicita să i se comunice dacă la autoritate este înregistrată vreo cerere de despăgubiri cu privire la imobilul (clădire şi teren aferent) din municipiul Salonta, individualizat mai sus, precum şi să fie informat cu privire la procedura aplicabilă pentru obţinerea de despăgubiri pentru bunurile mobile care fac obiectul procesului-verbal de predare din data de 15 iunie 1948.
Cum pe parcursul soluţionării pricinii, intimata a emis adresa nr. 702298/705098/709328 din 10 septembrie 2007 prin care a răspuns detaliat solicitărilor recurentului-reclamant, prima instanţă a respins în mod just acţiunea, ca fiind rămasă fără obiect.
Prin recursul de faţă recurentul tinde să acrediteze ideea că nu i s-a răspuns punctual, ci i s-au comunicat informaţii inutile sau chiar greşite.
În realitate, după cum deja s-a arătat în cele ce preced, reclamantul însuşi a cerut, prin toate cele trei petiţii ale sale, să i se comunice dacă s-a înregistrat vreo cerere de despăgubiri cu privire la imobilul (construcţie şi teren) din municipiul Salonta, şi, ca urmare răspunsul a privit şi această solicitare.
În fine, recurentul critică răspunsul primit şi în partea privitoare la procedura aplicabilă cererilor având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele preluate abuziv, nefiind de acord, principial, cu explicaţiile comunicate de autoritate.
Înalta Curte constată însă că autoritatea a rezolvat cererea în limitele învestirii sale şi pe baza datelor succint prezentate de recurent, prezentând în mod obiectiv cadrul legal aplicabil în principiu unei astfel de cereri.
Toate aspectele particulare invocate de recurent în recursul de faţă exced celor indicate prin petiţiile în discuţie, astfel că nu poate fi imputată autorităţii ignorarea lor. În plus, recurentul nu are niciun interes să combată interpretarea pe care intimata-pârâtă o dă dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, câtă vreme nu a demarat procedura prevăzută de acest act normativ, cât şi de Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.A.G. împotriva sentinţei nr. 75/CA/2008-PI din 12 mai 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3977/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3985/2008. Contencios → |
|---|
