ICCJ. Decizia nr. 3985/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3985/2008
Dosar nr. 568/54/200.
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 februarie 2008, reclamantul M.T.F. a solicitat, în contradictoriu cu C.N.A.S., suspendarea executării Ordinului nr. 56 din 28 ianuarie 2008 emis de preşedintele C.N.A.S., până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca prin Ordinul nr. 56 din 28 ianuarie 2008 emis de preşedintele C.N.A.S. şi înregistrat sub nr. 2028 din 29 ianuarie 2008 s-a dispus încetarea unilaterală a mandatului său privind exercitarea funcţiei de preşedinte-director general al C.A.S. Olt, după beneficiul dreptului de preaviz de 15 zile lucrătoare începând cu data luării la cunoştinţă a ordinului.
În ceea ce priveşte existenţa unor motive bine justificate pentru suspendarea executării actului administrativ contestat, reclamantul precizează faptul că a încheiat contractul de management nr. 3144 din 1 august 2005 cu C.N.A.S. pe o perioadă de 4 ani, iar în exercitarea mandatului, a asigurat gestionarea şi administrarea patrimoniului, a asigurat desfăşurarea activităţii curente şi a respectat atribuţiile date în competenţa sa, încetarea unilaterală a mandatului său de preşedinte, director general al C.A.S. Olt fiind dispusă în mod nejustificat, fără temei legal.
S-a menţionat şi faptul că noile criterii privind reorganizarea postului de preşedinte, director general al C.A.S. sunt valabile pentru viitor, acestea neputând retroactiva, iar orice interpretare contrară ar putea avea caracter politic şi ar determina destabilizarea ordinii publice existente, astfel că durata mandatelor în curs nu poate fi scurtată.
De asemenea, s-a precizat că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unei culpe profesionale, astfel că înlăturarea din funcţie prin încetarea unilaterală a mandatului constituie o măsură nelegală şi netemeinică.
Referitor la condiţia privind prevenirea unei pagube iminente, s-a susţinut de reclamant că instituirea unor condiţii speciale prin HG 1856/2007, pentru înscrierea la concursul pentru ocuparea funcţiei de preşedinte - director general al C.A.S., înainte de expirarea contractului de mandat, ai cărui indicatori au fost îndepliniţi în parametrii acceptaţi, înlătură drepturile managerului stabilite prin contractul anterior, schimbând-se înţelesul şi natura contractului de mandat încheiat în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
S-a mai arătat că interzicerea înscrierii la concurs pe criteriul neîndeplinirii unor condiţii de calificare profesională încalcă dispoziţiile constituţionale, precum şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
A susţinut reclamantul şi faptul că suspendarea actului administrativ în speţă se impune pentru prevenirea unei pagube iminente care poate afecta atât interesele C.A.S. Olt, cât şi interesele sale de natură materială şi morală.
La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul nr. 569/54/2008 al Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, privind acelaşi părţi, constatându-se că acest dosar a fost înregistrat din eroare ca o pricină separată.
Prin sentinţa nr. 89 din 24 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, cererea de suspendare a executării a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că pentru suspendarea executării unui act administrativ în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: iniţierea procedurii prealabile, existenta unui caz bine justificat si iminenţa producerii unei pagube, care astfel poate fi prevenită.
Prima instanţă a mai apreciat că modalitatea de reglementare a condiţiilor în speţă denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ,presupunând aşadar dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existenţa unui caz bine justificat şi a iminenţei producerii pagubei.
Totodată, judecătorul fondului a constat neîndeplinite condiţiile privind admisibilitatea cererii de suspendare în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind, pe de o parte, că susţinerile reclamantului vizând nelegalitatea ordinului nu se subsumează condiţiei cazului bine justificat, iar, pe de altă parte, că nici cerinţa privind prevenirea unei pagube iminente nu este îndeplinită, întrucât nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat o perturbare previzibilă gravă funcţionării C.A.S. Olt ori o prejudiciere gravă reparabilă cu dificultate a intereselor materiale şi morale ale reclamantului.
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs de către reclamant, care a solicitat modificarea ei în sensul admiterii cererii, fără a încadra în drept criticile formulate.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond a apreciat în mod netemeinic şi nelegal că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea ordinului.
Cu privire la cazul bine justificat, a arătat că instanţa a reţinut greşit că „aprecierile reclamantului asupra nelegalităţii ordinului contestat nu se pot subsuma condiţiei cazului bine justificat prevăzute de lege", deşi era obligată să facă o analiză a motivelor privind legalitatea actului administrativ şi să constate existenţa unei îndoieli serioase în privinţa legalităţii ordinului, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte prevenirea unei pagube iminente, definite de art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, a arătat că s-a apreciat în mod vădit nelegal că pierderea salariului nu reprezintă un prejudiciu grav, reparabil cu dificultate.
Recurentul-reclamant a făcut referire şi la o sentinţă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti într-o cauză cu acelaşi obiect, în care a fost dispusă suspendarea ordinului C.N.A.S. şi a unor prevederi din HG nr. 1586/2007, depunând în acest sens, copia unui certificat privind soluţia pronunţată în dosarul nr. 1918/2/2008.
Analizând cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., aplicabil şi în recurs în temeiul art. 316 raportat la art. 298 C. proc. civ., excepţia tardivităţii declarării căii de atac, invocată la termenul din 26 septembrie 2008, Înalta Curte constată că sentinţa atacată a fost comunicată reclamantului la data de 30 aprilie 2008, iar recursul a fost expediat prin poştă la data de 5 mai 2008, conform ştampilei aplicate pe plicul aflat la fila 5 a dosarului.
În consecinţă, ţinând seama şi de dispoziţiile art. 104 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul a fost exercitat în cadrul termenului de 5 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi urmează să respingă excepţia analizată.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat suspendarea executării ordinului nr. 56 din 28 ianuarie 2008 al C.N.A.S., care în art. 1 dispune încetarea mandatului recurentului-reclamant în funcţia de preşedinte-director general al C.N.A.S. Olt, având în vedere reorganizarea postului, urmare a modificării cerinţelor generale şi specifice care redefinesc regimul juridic al acestui post, precum şi a intrării în vigoare a noilor indicatori de performanţă generali şi specifici, conform Statutului C.N.A.S., aprobat prin HG nr. 972/2006, modificat şi completat prin HG nr. 1586/2007.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, condiţii legale care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.
Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să poată fi decelată cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
Or, în speţă, motivele invocate de recurentul-reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii, acesta fiind considerentul pentru care Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod just că aprecierile reclamantului asupra nelegalităţii ordinului contestat nu se pot subsuma condiţiei cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cât priveşte criticile referitoare la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, Înalta Curte constată de asemenea că argumentele reţinute în sentinţa atacată sunt fundamentate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată prin probe concludente.
Recurentul-reclamant nu numai că nu a administrat probe în acest sens, dar nici nu a indicat, în cererea de chemare în judecată, în ce ar consta în concret paguba iminentă, făcând o referire generică la afectarea intereselor C.A.S. Olt şi a intereselor sale materiale şi morale.
Împrejurarea că într-o altă cauză, cu un reclamat diferit, Curtea de Apel Bucureşti a suspendat un ordin despre care recurentul-reclamant afirmă că ar avea acelaşi obiect nu este relevantă în speţă, pentru că iminenţa producerii unei pagube este o chestiune de fapt supusă aprecierii judecătorului, care este dator să ia în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte.
În raport cu toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menţinând sentinţa atacată ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii recursului.
Respinge recursul declarat de M.T.F. împotriva sentinţei nr. 89 din 24 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3984/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3986/2008. Contencios → |
|---|
