ICCJ. Decizia nr. 3986/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3986/2008
Dosar nr. 201/57/200.
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul SC A. SA Galda de Jos, societate în faliment reprezentată prin lichidator judiciar J.I.D., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Consolidarea Proprietăţii, Reforma Structurilor de Exploatare şi Conservarea Solurilor, obligarea pârâtului să elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra obiectivului Ferma zootehnică nr. 3 Teiuş, reprezentând teren în suprafaţă de 35.622 mp, înscris în C.F. nr. 4975 Teiuş, iar, în caz de refuz, obligarea pârâtului la plata de daune-cominatorii de 1.000 lei/zi de întârziere.
In motivarea acţiunii s-a arătat că potrivit prevederilor legale documentaţia a fost înaintată la data de 19 aprilie 2007, ulterior fiind trimisă spre avizare diferitelor direcţii de specialitate care şi-au dat avizul
Ca urmare documentaţia a fost înaintată conducerii ministerului pentru acordarea avizului final.
A mai arătat reclamanta că, prin adresa nr. 98 din 29 octombrie 2007, s-a solicitat ministerului să emită avizul, iar prin adresa nr. 250689 din 30 noiembrie 2007 s-a comunicat că documentaţia este depusă pentru avizul final.
S-a mai precizat că societatea reclamantă se află în lichidare judiciară, iar activele de pe terenul în discuţie au fost înstrăinate, situaţie în care proprietarii nu îşi pot valorifica dreptul.
Prin sentinţa 67/F/CA/2008 din 7 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă în parte, instanţa dispunând obligarea pârâtului să soluţioneze cererea reclamantei înregistrată sub nr. 86 din 19 aprilie 2007 având ca obiect emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent obiectivului Ferma Zootehnică nr. 3 Teius, aparţinând SC A. SA Galda de Jos; a fost respinsă în rest acţiunea, obligând pârâtul la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că există o întârziere din partea pârâtului în soluţionarea cererii adresate, iar că reclamanta a făcut dovada interesului legitim privat, a încălcării dreptului de petiţionare, respectiv a întârzierii din partea autorităţii pârâte.
Totodată, a apreciat prima instanţă, răspunsul la cerere trebuia formulat de către autoritatea pârâtă într-un termen rezonabil, termen nesocotit însă faţă de data depunerii cererii, respectiv 9 aprilie 2007.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9, precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul susţine că acţiunea reclamantei trebuia respinsă ca inadmisibilă, întrucât avizul dat de direcţia de specialitate nu ţine loc de certificat de atestare a dreptului de proprietate, în lipsa ordinului ministrului de eliberare a actului. Numai acesta din urmă poate fi supus cenzurii instanţei de judecată, nu şi avizele sau alte operaţiuni anterioare.
Recurentul consideră că instanţa nu se poate substitui organului administrativ şi să examineze ea însăşi cererea de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât cererea intimatei – reclamante este în fază finală de avizare.
La rândul său, intimata, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, expunând pe larg motivele pentru care apreciază că este legitimă solicitarea de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Indică faptul că a depus întreaga documentaţie prevăzută de HG nr. 834/1991 dar recurenta, fără nici o justificare, întârzie emiterea actului administrativ.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi, potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din dispozitivul sentinţei atacate cu recursul de faţă, expus integral în cele ce preced, rezultă că recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a fost obligat să soluţioneze cererea înregistrată sub nr. 86 din 19 aprilie 2007, având ca obiect emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent obiectivului Ferma Zootehnică nr. 3 Teiuş aparţinând SC A. SA Galda de Jos.
Prin urmare, recurentul nu a fost obligat să emită certificatul de atestare a dreptului de proprietate, ci doar să soluţioneze cererea intimatei-reclamante cu care a fost învestit de mai bine de un an.
Se constată astfel că toate criticile recurentului exced soluţiei pronunţate, fiindcă pornesc de la premisa greşită că instanţa l-a obligat să emită actul administrativ solicitat.
Examinând cauza sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică.
Într-adevăr, HG nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, nu prevede un termen în interiorul căruia autoritatea competentă să emită certificatul de atestare a dreptului de proprietate trebuie să deruleze întreaga procedură.
Instanţa de fond a apreciat cu temei că termenul general de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu poate fi incident în cauză din pricina complexităţii procedurii. Aceasta nu înseamnă însă că recurentul poate amâna sine die soluţionarea cererii intimatului, ci, dimpotrivă este obligat să o soluţioneze într-un termen rezonabil. Acest termen în pricina de faţă, urmează a se determina în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Soluţia pronunţată este în acord cu jurisprudenţa Înaltei Curţi, care a stabilit constant că împrejurarea neprevederii unui termen în legislaţia specială nu poate încuraja autoritatea publică să tergiverseze soluţionarea cererilor, şi reflectă respectarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, ce consacră dreptul la soluţionarea într-un termen rezonabil al unei cauze, oricare ar fi natura acesteia, drept statuat ca garanţie a unui proces echitabil. Acest principiu este aplicabil nu numai în procedura judiciară, contencioasă, ci şi în procedura administrativă, întrucât durata procedurii în ansamblul său include şi această etapă prealabilă şi obligatorie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 67/F/CA/2008 din 7 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3985/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3995/2008. Contencios → |
|---|
