ICCJ. Decizia nr. 409/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 409/2008
Dosar nr. 8672/2/2006
Şedinţa publică din 5 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 septembrie 2006, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.S.M., anularea dispoziţiei din 5 iunie 2006 a secretarului general al C.S.M. şi obligarea acestuia să procedeze la emiterea unei noi dispoziţii care să ţină cont atât de prevederile legale în materie cât şi de propunerile şefilor de compartimente din cadrul aparatului tehnic - administrativ al C.S.M.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1344 din 22 mai 2007, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a reţinut că pârâtul avea obligaţia să stabilească numărul de salariaţi care urmau să primească salariul de merit în conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 2/2006 şi art. 10 din OG nr. 3/2006.
S-a mai reţinut că, neincluderea reclamantei printre salariaţii cărora le-a fost acordat salariul de merit a fost determinată de necesitatea încadrării în numărul maxim de salarii de merit stabilite pentru compartimentul din care aceasta face parte, în ordinea stabilită de şeful de serviciu.
S-a reţinut, în concluzie,că nu suntem în prezenţa unui drept de a primi salariul de merit, acesta fiind condiţionat de îndeplinirea unor anumite condiţii legate de performanţele profesionale, aprecierea aparţinând autorităţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta B.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Instanţa de Fond a reţinut în mod greşit că dispoziţia a cărei anulare a solicitat-o a fost emisă având în vedere propunerile şefilor de serviciu;
- s-a reţinut greşit că a solicitat Instanţei să facă aprecieri cu privire la dreptul său de a i se acorda salariu de merit;
- Instanţa trebuia să aibă în vedere că dispoziţia atacată nu a avut la bază o apreciere a performanţelor profesionale ale salariaţilor nominalizaţi în anexă;
- Instanţa nu a analizat motivul ce viza emiterea dispoziţiei cu încălcarea art. 10 alin. (1) din OG nr. 3/2006.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta, grefier detaşat în cadrul aparatului propriu al C.S.M. - Serviciul relaţii cu publicul, registratură, secretariat şi protocol, a solicitat anularea Deciziei nr. 285 din 5 iunie 2006 pe motiv că, deşi a fost propusă de şeful serviciului în care îşi desfăşoară activitatea pentru acordarea salariului de merit prevăzut de OG nr. 3/2006, această propunere a fost cenzurată de Secretarul General al C.S.M., în schimb fiind acordate salarii de merit personalului contractual debutant, contrar prevederilor art. 10 alin. (4) din OG nr. 3/2006.
În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din OG nr. 3/2006, pentru rezultate deosebite obţinute în activitatea desfăşurată, ordonatorul de credite poate acorda, în limita a 15% din numărul total al personalului contractual prevăzut în statul de funcţii, la începutul anului bugetar, un salariu de merit lunar de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta şi care constituie bază de calcul pentru sporuri şi alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază.
Recurenta - reclamantă face parte din personalul auxiliar de specialitate şi la data emiterii deciziei contestate putea primi salariul de merit în cuantum de 20% din salariul de bază brut, potrivit prevederilor art. 31 din Legea nr. 50/1996, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
În baza art. 8 alin. (1) din OG nr. 2/2006 şi art. 10 alin. (1) din OG nr. 3/2006, pârâtul a avut obligaţia să respecte proporţiile maxime cu privire la salariile de merit ce puteau fi acordate, astfel încât nu toţi salariaţii propuşi de şefii serviciilor unde îşi desfăşoară activitatea au putut fi recompensaţi.
Nu se poate reţine că la emiterea deciziei contestate nu au fost avute în vedere propunerile şefilor de serviciu, în condiţiile în care a fost acordat salariu de merit peroanelor evidenţiate la poziţiile 1, 2 şi 3 din propunerea înaintată de serviciul relaţii cu publicul, registratură, secretariat şi protocol, în concordanţă cu numărul de salarii de merit alocate acestui serviciu, recurenta - reclamantă figurând pe poziţia a patra.
De altfel, aprecierea asupra calităţii muncii prestate, a performanţelor profesionale ale salariatului, în vederea acordării salariului de merit, revine instituţiei, cum corect a reţinut Instanţa de Fond.
Totodată, prin art. 8 alin. (3) din OG nr. 2/2006, se prevede că stabilirea funcţionarilor publici care beneficiază de salariu de merit se va face în cursul anului 2006, iar în art. 10 alin. (2) din OG nr. 3/2006 se menţionează că personalul contractual care are acest beneficiu se stabileşte o dată pe an, ceea ce înseamnă că legiuitorul nu a înţeles să impună o dată anume, până la care să fie indicate persoanele cărora li se acordă salariul de merit.
Menţiunea privind începutul anului bugetar, conţinută în alin. (1) al art. 10 din OG nr. 3/2006, nu are semnificaţia dată de contestatoare, ci se referă la obligaţia ordonatorului de credite de a acorda salariul de merit pe o perioadă ce cuprinde întregul an bugetar, obligaţie ce a fost respectată la emiterea actului contestat.
În consecinţă, împrejurarea că Instanţa de Fond nu a răspuns şi acestei susţineri a contestatoarei nu este de natură să influenţeze asupra modului de soluţionare a cauzei.
Faţă de cele ce preced, se reţine că Instanţa de Fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar prezentul recurs este nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva sentinţei civile nr. 1344 din 22 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 408/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 411/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
