ICCJ. Decizia nr. 427/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 427/2008
Dosar nr. 2396/54/2007
Şedinţa publică din 5 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2396/54/2007, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova a solicitat, în contradictoriu cu SC E. SRL, anularea Deciziei nr. 3226/5C5/3218/2007 a C.N.S.C.
La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2008, SC E. SRL a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. .266 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 34/2006, precum şi ale art. 287 alin. (4) din acelaşi act normativ, pe care ulterior a reformulat-o în sensul că a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) din OUG nr. 34/2006, modificată prin OUG nr. 94/2007, raportat la prevederile art. 16 şi art. 21 din Constituţia României.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 24 ianuarie 2008, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 283 alin. (1) din OUG nr. 34/2006.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a apreciat că textul art. 283 alin. (1) din OUG nr. 34/2006 nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
S-a reţinut că pentru admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei, Instanţa trebuie să constate îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, între aceste condiţii primordială fiind aceea privind legătura cu soluţionarea cauzei.
În speţă, a concluzionat prima Instanţă, această condiţie nu este îndeplinită, simpla împrejurare că printr-o ordonanţă s-a prevăzut expres că un organism cu activitate jurisdicţională, cum este C.N.S.C., nu are calitate procesuală în cazul litigiilor privind achiziţiile publice, neavând nici o relevanţă asupra soluţionării cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs SC E. SRL Slatina, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată.
A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susţinut, în esenţă, că prima Instanţă a realizat o eronată interpretare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, care reglementează condiţiile de admisibilitate a unei asemenea excepţii.
În opinia recurentei, interzicerea expresă a exercitării rolului activ de către C.N.S.C., demers care s-ar putea materializa în formularea unor întâmpinări, propunerea şi administrarea de probatorii, invocarea unor excepţii, tocmai în calitatea sa de parte litigantă, încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 din Constituţie care consacră liberul acces la justiţie.
Examinând actele dosarului şi motivul de nelegalitate invocat de recurentă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Sesizarea Curţii Constituţionale pentru a decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în faţa Instanţelor de judecată poate fi dispusă numai atunci când se constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, între care şi aceea a legăturii dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate s-a invocat cu soluţionarea cauzei, cum corect a reţinut prima Instanţă.
Recurenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) ultima teză din OUG nr. 34/2006, potrivit cărora C.N.S.C. nu are calitatea de parte în procesul având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva deciziei pronunţate de acesta, în raport cu dispoziţiile art. 16 şi art. 21 din Constituţia României care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, precum şi liberul acces la justiţie.
Această excepţie a fost invocată în litigiul având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de Spitalul de Urgenţă Craiova, în calitate de autoritate contractantă, împotriva Deciziei nr. 3226/5C5/ 3218 din 13 noiembrie 2007 prin care C.N.S.C. a admis contestaţia formulată de SC E. SRL Slatina, dispunând anularea Deciziei nr. 1566 din 4 septembrie 2007 privind anularea procedurii de atribuire, prin licitaţie deschisă, a contractului de servicii „externalizare serviciu preparare hrană".
Procedura de atribuire în discuţie s-a desfăşurat în condiţiile OUG nr. 34/2006, act normativ menit să implementeze aquisul comunitar în materie, prin care a fost instituit un nou regim de atribuire a contractelor de achiziţie publică şi a celor de concesiune a lucrărilor publice şi serviciilor, dar şi un sistem unitar, unic la nivel naţional, pentru formularea şi soluţionarea contestaţiilor cu privire la aceste proceduri.
În acest cadru legislativ, a fost înfiinţat C.N.S.C., ca organism independent care desfăşoară exclusiv o activitate jurisdicţională, emiţând decizii, cu respectarea principiilor legalităţii, celerităţii, contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, prevăzute de art. 269 din OUG nr. 34/2006.
Prin urmare, conţinând numai dispoziţii de ordin procedural, referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a unui organ cu activitate jurisdicţională în procesele având ca obiect examinarea legalităţii propriilor decizii, prevederile legale a căror nelegalitate a fost invocată nu pot avea nici o legătură cu soluţionarea fondului litigiului, concluzia primei Instanţe privind neîndeplinirea acestei condiţii de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale fiind întrutotul justificată.
Susţinerile recurentei, circumscrise unei pretinse încălcări a liberului acces la justiţie pentru C.N.S.C., nu sunt de natură a impune o altă soluţie în cauză, întrucât formularea apărărilor constituie dreptul exclusiv al părţilor implicate în procedura de atribuire, autoritatea contractantă şi contestatorul, a căror exercitare este pe deplin garantată prin modalitatea de reglementare a procedurii de soluţionare a plângerii, respectiv aceea a recursului, potrivit art. 3041 C. proc. civ.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E. SRL Slatina împotriva încheierii din 24 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2396/54/2007, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 414/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 434/2008. Contencios → |
|---|
