ICCJ. Decizia nr. 4104/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4104/2008
Dosar nr. 6204/2/200.
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal , prin sentinţa civilă nr. 476 din 13 februarie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamanta P.M.E., în contradictoriu cu C.N.P.A.D.A.S., având ca obiect plata primei de concediu aferentă perioadei 2001-2002.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, funcţionarii publici au dreptul, în afara indemnizaţiei de concediu şi la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
S-a reţinut de asemenea că legile bugetului de stat, prin care a fost suspendat succesiv acest drept, au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la încheierea exerciţiului bugetar corespunzător fiecărui an calendaristic, iar la data introducerii acţiunii, dreptul reclamantei la prima de concediu aferentă anilor 2001-2002, era un drept activ, prevederile de suspendare cuprinse în legile bugetare ulterioare, neputând fi retroactive.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta cu motivarea că, pentru anii 2001-2002, funcţionarii publici nu au beneficiat de prima de concediu prevăzută de art. 33 din Legea nr. 188/1999, întrucât acesta a fost suspendat succesiv prin OUG nr. 33/2001, Legea nr. 743/2001 şi Legea nr. 631/2002.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond a analizat corect situaţia de fapt şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, care confereau dreptul la prima de concediu au fost în vigoare pe întreaga perioadă aflată în discuţie şi au fost conforme cu principiul înscris în art. 38 alin. (2) din Constituţia României.
Este adevărat că, ulterior, în anii 2001-2006, prin legi bugetare succesive, acordarea primei de vacanţă a fost suspendată, însă aceste dispoziţii nu au conţinut vreo referire la eventualitatea desfiinţării dreptului ci doar la suspendarea exerciţiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea a însăşi dreptului astfel recunoscut, atâta vreme cât nu există o dispoziţie legală care să-l înlăture.
De altfel, este cert că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă, odată câştigat, nu poate fi anulat de executiv, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendinţe de reglementare a unor situaţii juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicaţi să se bucure efectiv de acestea în perioada în care au fost prevăzute de lege.
Astfel fiind, Curtea constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.P.A.D.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 476 din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 4103/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4106/2008. Contencios → |
|---|
