ICCJ. Decizia nr. 4106/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4106/2008
Dosar nr. 6844/2/200.
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal , prin sentinţa civilă nr. 307 din 5 februarie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, având ca obiect recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, sunt îndeplinite cerinţele art. 1 lit. c) din această lege, întrucât reclamantul a făcut dovada, cu certificatul de naştere din care rezultă că s-a născut la data de 22 iunie 1938 în localitatea Burduşelu, raionul Slobozia, precum şi cu înscrisurile ce atestă situaţia proprietăţilor imobiliare deţinute de părinţii săi în comuna Popina, judeţul Durostor, că familia sa a fost strămutată ca urmare a persecuţiei etnice suferite.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada strămutării sale în altă localitate decât cea de domiciliu, şi nici nu a dovedit strămutarea părinţilor săi pe toată perioada prevăzută de lege.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 septembrie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002, ,în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca efect al tratatelor bilaterale.
Acelaşi act normativ prevede, în art. 4, că dovada acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
Din înscrisurile oficiale aflate la dosar rezultă că părinţii reclamantului au făcut obiectul schimbului de populaţie dintre Bulgaria şi România, ca efect al Tratatului de la Craiova, din anul 1940 şi au rămas în continuare pe teritoriul României, astfel cum rezultă din certificatele de deces aflate la filele 17 şi 25 din dosarul de fond.
Cum reclamantul, fiind minor în această perioadă, a avut acelaşi domiciliu cu părinţii săi, iar dispoziţiile legale se referă la persoanele persecutate etnic, fără a face distincţie între părinţi şi copii sau între copii născuţi sau concepuţi înainte sau în timpul strămutării părinţilor, rezultă că, în mod corect, instanţa de fond i-a acordat acestuia calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pe cale de consecinţă, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 307 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4104/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4107/2008. Contencios → |
|---|
