ICCJ. Decizia nr. 4119/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4119/2008
Dosar nr. 217/45/200.
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 82/CA din 14 aprilie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Statistică, având ca obiect plata sporului de stabilitate pentru perioada 1 iulie 2006-31 decembrie 2006, actualizat cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii.
Totodată, a respins excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, precum şi cererea de chemare în garanţie a Ministerul Economiei şi Finanţelor , invocate de pârât.
În acest sens s-a reţinut că în perioada 17 iulie 2006-2 ianuarie 2007, reclamantul s-a aflat în raport de serviciu cu Institutul Naţional de Statistică, postură în care îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 109 din acest act normativ, cauzele având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Pe cale de consecinţă şi în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căror, atunci când pârâtul este o autoritate sau instituţie publică centrală, competenţa de judecată aparţine, în primă instanţă, curţilor de apel şi este o competenţă alternativă a instanţei de la domiciliul reclamantului sau a celei în raza căreia îi are sediul pârâtul, instanţa de fond a apreciat că aparţine Curţii de Apel Iaşi competenţa de soluţionare în speţă.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că sporul de stabilitate solicitat de reclamant este prevăzut prin Legea nr. 433/2004 privind aprobarea OG nr. 71/2004 de modificare şi completare a OG nr. 92/1992, pentru organizarea statisticii oficiale, iar suspendarea legală şi succesivă a acestui drept nu echivalează cu stingerea dreptului însuşi, ci are ca efect numai imposibilitatea temporară a realizării acestuia.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie s-a apreciat că aceasta nu este admisibilă în lipsa unor obligaţii între pârât şi chematul în garanţie, privind gestionarea bugetului de stat.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul.
Recurentul a susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a admis cererea reclamantului privind plata sporului de fidelitate pentru perioada 1 iulie 2006-31 decembrie 2006, actualizat cu indicele de inflaţie.
A criticat deasemenea hotărârea instanţei de fond şi pentru respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, cu motivarea că intimatul este salariatul Direcţiei Judeţene de Statistică Vaslui, instituţie publică cu personalitate juridică, ordonator terţiar de credite şi nu al pârâtului.
În sfârşit recurentul a susţinut că, în mod greşit a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a Ministerul Economiei şi Finanţelor, în condiţiile în care titlul executor prin care pârâtul este obligat la plata sporului de stabilitate, reprezintă justificarea pentru includerea sumelor necesare acestei plăţi, în bugetul de stat, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, acest minister coordonează acţiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătirea legilor bugetare anuale, legile de rectificare a bugetului şi legile privind aprobarea contului general de execuţie.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Sporul de stabilitate solicitat de reclamant a fost reglementat prin lege iar suspendarea lui ulterioară, succesivă, aşa cum corect a susţinut instanţa de fond nu echivalează cu eliminarea dreptului, atâta vreme cât nu există nici dispoziţie legală prin care să fi fost înlăturată existenţa lui şi, prin urmare, reclamantul este îndreptăţit la plata sumelor restante datorate cu acest titlu, indiferent dacă au fost sau nu prevăzute în bugetul de stat.
În ceea ce priveşte actualizarea acestor sume cu indicele de inflaţie, aceasta reprezintă o aplicare în speţă a principiului echităţii, care dă dreptul de a beneficia de sumele respective ca şi cum intimatul însuşi le-ar fi folosit.
Că aşa stau lucrurile, o dovedeşte şi OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plăţii primelor de concediu suspendare care prevede plata acestor drepturi salariale, actualizată cu indicele de inflaţie „publicat în luna în care se face plata, faţă de luna pentru care se calculează pe baza datelor comunicate de Institutul Naţionale de Statistică".
În ceea ce priveşte calitatea procesuală a recurentului, Curtea constată că la stabilirea acesteia urmează a se avea în vedere structura raportului obligaţional dedus judecăţii. Cum raportul de serviciu al reclamantului a fost, fără îndoială, stabilit în mod direct cu Institutul Naţional de Statistică, astfel cum rezultă din ordinele emise de acesta, aflate la filele 13-14 din dosarul tribunalului Vaslui, rezultă că, în mod corect, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului.
În sfârşit, Curtea constată că într-adevăr, Ministerul Economiei şi Finanţelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât între acesta şi autoritatea pârâtă nu există un raport juridic obligaţional, atribuţiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina Ministerul Economiei şi Finanţelor , prin Legea nr. 500/2002, neputând constitui fundamentul unui asemenea raport.
Faţă de aceste motive, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Institutul Naţional de Statistică împotriva sentinţei civile nr. 82/CA din 14 aprilie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 4107/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4120/2008. Contencios → |
|---|
